Istoric Program Galerie Sf.Moaste Evenimente Tamaie Invataturi Inregistrari Cantari Linkuri Contact Blog
 
 
 

 

 

 

 



Maica Domnului
Prodromita

Asculta

Inapoi
De ce se sting luminile in discoteci?

de  Ierom. Savatie  BaÅŸtovoi

"Fiecare epocă a însemnat o luptă împotriva a ceva. RenaÅŸterea a luptat pentru restaurarea omului, epoca modernă pentru instaurarea democraÅ£iei ÅŸ. a. m. d. Dar cea mai interesantă este lupta care se duce astăzi. Ultima luptă a omenirii, poate pare ciudat, este lupta cu ruÅŸinea.

Teoria lui Freud despre complexe, pe care acesta a lansat-o în secolul trecut, a umplut imediat minÅ£ile tuturor, de multe ori fără ÅŸtirea ÅŸi fără voia lor. Nu ÅŸtiu în ce măsură a reuÅŸit Freud să ne vindece de aceste complexe, cert este că el a reuÅŸit să creeze un complex nou cu care a infectat secolul XX - complexul Freud.

În ce constă acest complex al lui Freud? El constă în căutarea ÅŸi găsirea obsedantă a unor pricini eliberatoare, cum ar veni, a unor complexe. Freud n-a făcut decât să preia nevinovata constatare a lui Budha: ViaÅ£a este suferinţă, pentru orice suferinţă există o cauză. Însă Freud merge mai departe, el anexează ÅŸi cauzele acestei suferinÅ£e.

Cauzele suferinÅ£ei lui Freud sunt puÅ£in neobiÅŸnuite, cu toate acestea ele au reuÅŸit, în foarte scurt timp, să devină niÅŸte cauze comune. Una din ele este dorinÅ£a băiatului de a se culca cu propria mamă ÅŸi a fetei cu tatăl (?) - complexul lui Oedip, iar cealaltă e ruÅŸinea care provine din sentimentul de inferioritate pe care îl avem din cauza unor nereuÅŸite anterioare.

Obsesia reuÅŸitei în viaţă pare să fi găsit în vremea noastră o rezolvare atât de simplă: perseverează, impune-te! Cum vrei să te respecte alÅ£ii, dacă tu însuÅ£i nu te respecÅ£i? Învinge-Å£i timiditatea, cauza tuturor nereuÅŸitelor.

Psihologii moderni oferă o mulţime de metode de a scăpa de timiditate, aceasta a devenit o preocupare centrală a pedagogiei şcolare şi a familiilor tinere. Totul pentru a cultiva personalitatea copilului, pentru a scăpa de frustrarea comunistă!

Însă a ucide în tine sentimentul ruÅŸinii încă nu înseamnă că tu însuÅ£i nu vei mai săvârÅŸi fapte de ruÅŸine. Penibilul rezultă tocmai din seninătatea cu care cineva face lucruri jenante, convins că face ceva bun. Dimpotrivă, noi avem nevoie de sentimentul ruÅŸinii pentru a evita să ne facem de râs în faÅ£a celorlalÅ£i. RuÅŸinea este chezăşia demnităţii noastre.

Este curios cum tânărul “sociabil”, care înainte de a se prezenta trebuie să spună o glumă de care râde singur, a înlocuit idealul nobilului tăcut ÅŸi sobru. AceÅŸti bufoni ai vremurilor noastre, tinerii descurcăreÅ£i, care vând Å£igări la bucată sau fac vreo altă afacere micuţă, fascinează în mod curios pe înghiÅ£itorii de seriale ieftine. Ce simpatici sunt ei când nu-ÅŸi pot aminti cine a scris Faust sau spun că Einstein a scris Sonata lunii! Åži ÅŸtiÅ£i ce-i face atât de atrăgători? Faptul că nu se ruÅŸinează deloc când li se spune că sunt proÅŸti.

Eu nu încerc să înlocuiesc acest ideal cu cel creÅŸtin, pentru că vreau să fiu citit până la capăt. Dar aÅŸ propune să ne întoarcem la grecii antici, care trezesc de obicei multă admiraÅ£ie chiar ÅŸi la cei care nu ÅŸtiu nimic despre ei.

Să luăm cea mai bună variantă a bărbatului timpurilor noastre: tânăr, cu bani, conduce o afacere personală, unul din cei doi care se întâlnesc în lift în reclamele la crema de ghete ÅŸi se uită cu invidie la pantofii celuilalt. Unul din cei care, respectând recomandările psihologului său, începe întotdeauna primul vorba. Acum să vi-l închipuiÅ£i pe acest bărbat al vremurilor noastre nimerit în grădina lui Pitagora, unde începătorii tac în primii trei ani. Se înÅ£elege că bărbatul nostru, la prima încercare de a se “pune în evidenţă”, a fost alungat de pitagoreici ca un bădăran.

Să-l ducem, dar, pe acest bărbat la taoiÅŸti, poate că acolo îl vor primi. Dar iată că Lao Zi nici măcar nu-ÅŸi ridică ochii spre vorbăria noului venit, el ÅŸtie că tăcând poÅ£i spune toate.

L-am dus pe urmă la Confucius, dar ÅŸi acesta, văzând cât preÅ£ pune acest străin pe luciul pantofilor săi, îi spune: “ÎnÅ£elept este cel care, fiind îmbrăcat în zdrenÅ£e, poate să stea în adunarea celor îmbrăcaÅ£i în haine scumpe, fără să se ruÅŸineze”. 1

N-am să continui această călătorie, dar vă asigur că bărbatul nostru nu va fi primit în nici una din tradiÅ£iile popoarelor lumii. Acest ideal este un produs al secolului nostru, care la noi a ajuns abia de zece ani. Un produs al unui continent lipsit de tradiÅ£ie, lipsit de religie ÅŸi de cultură, continentul hamburgerelor.

Reclamele pe care le vedem pe stradă, în ziare ÅŸi la televizor, toate te îndeamnă să fii primul, să fii cel mai bun. Sigur că îndată apare întrebarea: cum să fie toÅ£i “primul”? În tradiÅ£iile tuturor popoarelor pentru a deveni “primul” e nevoie de multă osteneală, trebuie să te umpli de virtuÅ£i. Acum însă e mult mai simplu. Vrei să fii primul? Nici o problemă, cumpără bateriile Duracell ÅŸi fumează Kent, dar dacă nu-Å£i ajung banii, cel puÅ£in uită-te la una din emisiunile Pro TV, toate îÅ£i vor spune că eÅŸti primul!

Nouă, românilor, această psihologie ne este foarte bine cunoscută de la Å£igăncile din stradă. Numai acestea, pentru a te capta, încep să-Å£i “ghicească” tot felul de blonde care se Å£in de tine, că ai mulÅ£i duÅŸmani ÅŸi că o să-Å£i vină niÅŸte bani din străinătate. Numai că dacă refuzi să le dai bani, rămâi aceeaÅŸi “cioară borâtă” care ai fost mai înainte.

Toate aceste laude ale timpului nostru noi le primim numai dacă cumpărăm produsul reclamat, altminteri, rămânem aceeaÅŸi români nespălaÅ£i care am fost până la instalarea Pro TV-ului. Sigur că este o traumă psihologică foarte puternică.

EÅŸti gras? Bea Fanta ÅŸi toate fetele vor fi în cap după tine! EÅŸti pipernicit ÅŸi colegii de clasă îÅ£i dau ÅŸuturi în fund când te văd? Nu-i nimic, dă-te cu after shave Gillete “pentru bărbaÅ£i puternici”! EÅŸti o fire enervantă ÅŸi de aceea nu ai nici un prieten? Încearcă “sensul adevăratei prietenii” cumpărând un pachet de Royale!

Acum, vă propun să înÅ£elegem de unde această luptă cu “timiditatea” ÅŸi cu reziduurile comuniste în noile programe ÅŸcolare ÅŸi în tot ce vedem ÅŸi auzim. Cum alt fel s-ar fi putut vinde unei femei normale din România cizmele acelea lungi, care nouă ne aduc aminte de pescarii din deltă, scumpe cât o vacă? Sau cum s-ar fi vândut niÅŸte hamburgeri de plastilină la preÅ£ul pe care poÅ£i să-Å£i cumperi un pui, dacă nu s-ar fi afiÅŸat mai înainte panouri pe stradă cu portretul unei tinere femei sub care scrie: “Eu să spăl ÅŸi să calc”? “Eu să mă mulÅ£umesc cu puÅ£in?” “Eu să fiu devreme acasă?”

Societatea de azi creÅŸte o generaÅ£ie de cumpărători: cumpărători de haine, cumpărători de computere, cumpărători de cărÅ£i, cumpărători de contraceptive. E nevoie de multă atenÅ£ie pentru a nu ne transforma într-un robot comercial, care cumpără fără discreÅ£ie lucruri de care nu are nevoie. Dar mai ales să fim atenÅ£i să nu plătim pentru aceste lucruri de nimic cu propriile noastre virtuÅ£i, cu propria, adevărata noastră demnitate.

Pentru a-ÅŸi vinde marfa, casele de modă ÅŸi cosmetică au lansat complexul fetei fără prieten. Vârsta de la care o copilă trebuie să simtă acest complex scade în raport cu setea de bani a producătorilor, aÅŸa încât, fără exagerare, îl poÅ£i găsi ÅŸi la fetiÅ£ele de grădiniţă, deÅŸi, spun unii, într-o formă nevinovată. Aceste mărfuri s-ar fi vândut în proporÅ£ie mică, mă refer în special la lenjeria intimă, ciorapi, bluziÅ£e, fustiÅ£e, fiind, clar, niÅŸte unelte de specialitate, însă, odată cu lansarea acestui complex al fetei fără prieten, ele se vând bine ÅŸi în rândurile copilelor care încă mai au de susÅ£inut examenul de capacitate.

Deoarece, la această vârstă, e normal ca fetele să nu dispună de atâta bănet (deÅŸi unele, ce-i drept, îi dobândesc singure, folosind cu îndemânare uneltele pomenite mai sus), s-a inventat un complex ÅŸi pentru părinÅ£ii care sar cu banul, complexul părinÅ£ilor încuiaÅ£i la minte. De obicei, aceÅŸtia sunt niÅŸte părinÅ£i răi, care nu-ÅŸi lasă propriii copii să-ÅŸi trăiască viaÅ£a.

Dar cel mai interesant este când vânzătorii de mărfuri stranii Å£in predici religioase. Aceste predici ajung la inima tuturor tinerilor mai degrabă decât cele ale Apostolului Pavel: “Dumnezeu ne-a creat atât de minunaÅ£i, El ne-a făcut bărbat ÅŸi femeie ÅŸi a sădit în noi atracÅ£ia unii către alÅ£ii. El ne-a poruncit să ne iubim - Dumnezeu ÎnsuÅŸi este Dragoste! IubiÅ£i-vă, dar, cât sunteÅ£i tineri, cumpărând prezervativele cutare ÅŸi contraceptivele cutare. Åži, ca dragostea voastră să nu se stingă niciodată, cumpără-i iubitei tale această trusă de machiaj. Începe chiar acum, tinereÅ£ea nu Å£ine veÅŸnic...”

De fapt, lucrurile stau puÅ£in altfel, firea ne-o spune. DeÅŸi pofta a biruit ÅŸi a luat locul minÅ£ii, totuÅŸi ne dăm seama că nu-i chiar bine ceea ce facem. Alt fel, de unde panica studentei căreia i s-a spus, pe neprins de veste, că i-au venit părinÅ£ii ÅŸi sunt pe coridor, iar în patul ei nestrâns mai este cineva? Dar ÅŸi mai expresivă este ruÅŸinea de a se întâlni fata cu părinÅ£ii băiatului ÅŸi invers. Dacă nu-i nimic rău în ceea ce faceÅ£i, de ce vă ruÅŸinaÅ£i? Când a fost să se săvârÅŸească păcatul, pofta a alungat ruÅŸinea, iar când vine timpul să mărturisim, ruÅŸinea se îmbăţoÅŸează.

Poetul Esop, care nu reprezintă tradiÅ£ia Biblică, are o fabulă extraordinară despre ruÅŸine: Zeus, când făcu oamenii, rândui în fiecare felurite înclinaÅ£ii, dar uită să le dăruie tocmai RuÅŸinea. Åži nemaiavând pe unde să o aÅŸeze, îi porunci să intre prin dos. RuÅŸinea se supără ÅŸi se împotrivi. Dar Zeus îÅŸi susÅ£inu cu tărie porunca ÅŸi RuÅŸinea zise: “Intru prin dos dacă n-o să intre ÅŸi Eros prin acelaÅŸi loc; dacă va intra el, eu voi ieÅŸi”. Din această privinţă, toÅ£i desfrânaÅ£ii sunt neruÅŸinaÅ£i (“Zeus ÅŸi RuÅŸinea”).

IntenÅ£ionat am pomenit, ÅŸi acum ÅŸi mai sus, tradiÅ£iile altor popoare ÅŸi credinÅ£e, pentru a nu mă face un apologet nesuferit al creÅŸtinismului. VirtuÅ£ile umane au fost ÅŸi rămân aceleaÅŸi în toate timpurile ÅŸi la toate popoarele, ele sunt: modestia, blândeÅ£ea, înÅ£elepciunea, dragostea, care niciodată nu cade. I Corinteni 13, 8

Ceea ce ne călăuzeÅŸte spre virtute, ca un fir al Ariadnei, este sentimentul ruÅŸinii, care, după părerea Sf. PărinÅ£i este glasul Duhului Sfânt din noi. RuÅŸinea nu este prezentă la copii, atâta timp cât aceÅŸtia se află în starea de inocenţă fericită, care este dincolo de virtute. Ea apare însă odată cu primele miÅŸcări spre păcat, când copilul află ce este binele ÅŸi răul.

FetiÅ£a care până mai ieri îÅ£i sărea în braÅ£e când te vedea, după ce a văzut un film cu triunghi roÅŸu, roÅŸeÅŸte ÅŸi devine foarte tăcută. Această ruÅŸine este ceea ce o opreÅŸte să ajungă la păcat, odată cu vârsta, numai dacă nu se va potrivi emisiunilor care o îndeamnă să-ÅŸi “învingă” timiditatea. Această ruÅŸine ar fi salvat-o ÅŸi de alte situaÅ£ii jenante ÅŸi, de ce nu, tragice, redând-o nevătămată viitoarei sale familii, copiilor ÅŸi soÅ£ului. RuÅŸinea femeii opreÅŸte ruÅŸinea, spunea unul din PărinÅ£ii pustiei.

RuÅŸinea este starea tuturor oamenilor de după cădere. Atunci când noi ne împotrivim ruÅŸinii, pentru a săvârÅŸi păcatul, noi ne împotrivim glasului lui Dumnezeu care umblă în răcoarea serii ÅŸi strigă: Adame, unde eÅŸti? Facere 3, 9

Noi toÅ£i am moÅŸtenit această fire, ÅŸi cei care cred în Dumnezeu ÅŸi cei care nu cred. Dacă vreÅ£i, aceasta este o dovadă că Dumnezeu există, că Biblia este adevărată. UrmăriÅ£i aceasta pe tinerii care vin din provincie la studii în oraÅŸe. MinunaÅ£i-vă de timiditatea lor de care râd prezentatorii de la Pro TV. MinunaÅ£i-vă de roÅŸeaÅ£a din obraji atunci când îÅŸi cumpără un pachet de Å£igări într-un bar aglomerat. MinunaÅ£i-vă de modestia cu care stau pe tuşă în discotecile barbare, aÅŸteptând să vină un blues ca să-ÅŸi invite la dans fata de care s-au îndrăgostit.

V-aÅ£i întrebat vreodată de ce se sting luminile în discoteci ÅŸi de ce aceÅŸti tineri se ruÅŸinează să danseze? V-aÅ£i întrebat de ce adolescentele se închid în cameră ÅŸi se învaţă una pe alta acele miÅŸcări nefireÅŸti? V-aÅ£i întrebat de ce studentele din anul I nu se dau scoase din cameră atunci când îÅŸi vopsesc pentru prima oară părul sau îÅŸi schimbă freza? Poate pentru că sunt încă niÅŸte biete copile, care n-ar fi făcut asta niciodată, dacă nu ar fi cerut-o timpul.

Tânărul trăieÅŸte numaidecât acest conflict: pe de o parte, toÅ£i îi spun că aceasta este bine, pe de alta, el simte o puternică împotrivire în adâncul fiinÅ£ei sale, pe care nu o poate explica. Glasul lăuntric îi spune că e o neghiobie ca o mulÅ£ime de oameni să se adune într-o hală mare ÅŸi să se miÅŸte unul în faÅ£a altuia, pe de altă parte, asta-i provoacă plăcere. Atunci, pentru a le împăca pe amândouă, se sting luminile în discoteci, iar cei începători cu totul se ameÅ£esc cu vin ca să alunge senzaÅ£ia penibilă. Rămâne doar plăcerea aceea înfricoşătoare, goală.

Începătorii, săvârÅŸesc păcatul cu lumina stinsă. Ei nu numai că se ruÅŸinează unul de altul, dar, fără să-nÅ£eleagă, se ruÅŸinează de blândeÅ£ea omniprezentă a Ziditorului. Obiceiul de a stinge lumina ni se trage de la Adam, acesta, îndată după săvârÅŸirea păcatului, a fugit să se ascundă la umbra unei tufe din Grădina Raiului. De atunci noi repetăm gestul bietului Adam.

Noaptea se săvârÅŸesc furturile, violurile, e vremea prielnică pentru păcat. Tot noaptea a ieÅŸit ÅŸi Iuda de la Cina cea de Taină ca să-L vândă pe Iisus, după cum ne descrie Evanghelsitul Ioan: Deci, după ce a luat acela bucăţica de pâne, a ieÅŸit numaidecât. Åži era noapte. Ioan 13, 30 Iuda, mergând să-l vândă pe Iisus, Å£inea în mână bucăţica de pâine pe care Acesta i-o întinse la masă. Ca să înÅ£elegem frumuseÅ£ea acestui gest, trebuie să ÅŸtim că în tradiÅ£ia iudaică gazda întindea prima bucăţică oaspetelui celui mai iubit. Asta a vrut să arate ÅŸi Hristos când i-a întins bucăţica lui Iuda, cu atât mai mult că aceasta nu era o pâine simplă, ci pâinea euharistică, adică însuÅŸi Sfântul Trup al lui Hristos care S-a jertfit pentru toÅ£i, inclusiv ÅŸi pentru Iuda. Insistând asupra acestui amănunt, Sf. Ioan ne atrage atenÅ£ia asupra gradului mare de neruÅŸinare a lui Iuda, la care a ajuns din cauza patimei.

Lupta cu ruÅŸinea este lupta cu noi înÅŸine. Să nu ne închipuim că dacă rămânem fără un picior sau fără ochi ne numim handicapaÅ£i, iar dacă lăsăm să ni se distrugă unul din sentimentele de bază ale fiinÅ£ei noastre ne vom numi atlanÅ£i. Tot handicapaÅ£i ne vom numi, dar niÅŸte handicapaÅ£i monstruoÅŸi, de care nu va mai vrea nimeni să îngrijească.

Este înfiorător că această luptă cu ruÅŸinea le reuÅŸeÅŸte celor care o poartă. Dacă-mi îngăduiÅ£i să mă exprim mai exact, celui care o poartă. Să ÅŸtiÅ£i că este cu putinţă să învingem ruÅŸinea ÅŸi odată cu ea orice urmă a chipului lui Dumnezeu care este în noi. E nevoie, ce-i drept, de ceva efort, dar nu e imposibil. Noi avem puterea ÅŸi libertatea de a ne transforma în niÅŸte monÅŸtri care îÅŸi sfârtecă cu răceală propriii copii în numele unei absurde izbăviri de complexe.

Pentru cei care au căpătat obiceiul de a lupta cu ruÅŸinea, există totuÅŸi o posibilitate de a ÅŸi-l satisface. LuptaÅ£i cu ruÅŸinea pe care o simÅ£im atunci când nu reuÅŸim să părem ceea ce am fi vrut în faÅ£a celorlalÅ£i, aceasta este o ruÅŸine păcătoasă, izvorâtă din mândrie. LuptaÅ£i cu ruÅŸinea care ne vine atunci când trebuie să mergem la duhovnic să ne mărturisim păcatele de care nu ne-am ruÅŸinat când le făceam. LuptaÅ£i cu ruÅŸinea veninoasă care ne sufocă atunci când trebuie să spunem celuilalt: “iartă-mă, n-am avut dreptate”.

În rest, lăsaÅ£i ruÅŸinea să vă ÅŸoptească cele ce aveÅ£i să faceÅ£i, ÅŸi aÅŸa veÅ£i scăpa de ruÅŸine.

În ce priveÅŸte complexele, acestea sunt faptele ÅŸi gândurile tainice care ne cresc pe faţă ÅŸi pe ochi, oricât nu ne-am lupta cu ele. Cum vrei să n-ai complexe dacă te masturbezi, te aprinzi de poftă când vorbeÅŸti cu o fată, eÅŸti zgârcit ÅŸi vrei să pari mai mare decât eÅŸti? Lasă-te de acestea ÅŸi vei scăpa de complexe. Fă faptele luminii, că Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele. Că oricine face fapte rele urăşte Lumina ÅŸi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vadă. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui. Ioan 3, 19-20

Să lepădăm dar lucrurile întunericului ÅŸi să ne îmbrăcăm în armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua. Romani 13, 12-13

E cam greu, ce să faci? Lumea toată se transformă într-o discotecă cosmică. Luminile sunt stinse. Totul este gata. În întuneric, un glas cunoscut ne strigă pe nume."

1 “Să stea, fără să se ruÅŸineze, îmbrăcat într-o robă veche alături de cei înveÅŸmântaÅ£i în blănuri ÅŸi mătăsuri strălucitoare, de-aÅŸa ceva numai Zi Lu e în stare!” Confucius, Analecte, Cap. 9 [Despre păstrarea regulolor], 9, 27, Ed. Humanitas, 1995, p. 170.

 

Evenimente

• undefined
• SÄ‚-I...
• undefined

Calendar

• Sf. Maritilor si întocmai cu apostolii, Împaratii Constantin si mama sa Elena
• Sf. Noului Cuvios Mc. Pahomie care a marturisit la locul Usav al Filadelfiei"

 
 
 
Istoric Program Galerie Evenimente Invataturi Inregistrari Cantari Linkuri Contact Blog
                 
        @ Schitul Darvari 2008