-         de Nichifor Crainic –

Când holda tăiată de seceri fu gata

Bunicul ÅŸi tata

Lăsară o chită de spice-n picioare,

Legând-o sfielnic cu-n fir de cicoare,

Iar spicele-n soare lucind mătăsos

Închipuie barba lui Domnul Hristos

Când pâinea-n cuptor fu ca arama

Bunica ÅŸi mama

ScoÅ£ând-o sfielnic cu semnele crucii

Duceau parcă moaşte cinstite şi lucii

Iar pâinea dând abur de dulce miros

Părea că e faţa lui Domnul Hristos.

Şi iată potirul la gură te-aduce

Iisuse Hristoase, Tu jertfă pe cruce,

HrăneÅŸte-mă mană de Sfânt Dumnezeu

Ca bobul în spice, ÅŸi mustu-n ciorchine

EÅŸti totul în toate ÅŸi toate-s prin Tine

Tu pâinea de-a pururi a neamului meu.

Din coarda de viţă ce-nconjură crama

Bunica ÅŸi mama,

Mi-au rupt un ciorchine, spunându-mi povestea:

Copile, grăiră, broboanele acestea

Sunt lacrimi de mamă vărsate pios

La caznele Domului nostru Hristos.

Apoi, când culesul de struguri fu gata

Bunicul ÅŸi tata,

În joc de călcâie zdrobind nestemate

Ce lasă ca rana şuvoaie-nspumate

Copile, grăiră, e must sângeros

Din inima Domnului nostru Hristos.

Şi iată potirul la gură te-aduce,

Iisuse Hristoase, Tu jertfă pe Cruce;

Adapă-mă sevă de Sfânt Dumnezeu

Ca bobul în spice, ca mustu-n ciorchine

EÅŸti totul în toate ÅŸi toate-s prin Tine

Tu vinul de-a pururi a neamului meu.

Podgorii bogate şi lanuri mănoase

Pământul acesta Iisuse Hristoase

E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu

PriveÅŸte-Te-n vie ÅŸi vezite-n grâne

Åži sângeră-n struguri ÅŸi frângete-n pâine

Tu viaţa de-a pururi a neamului meu.