Istoric Program Galerie Sf.Moaste Evenimente Tamaie Invataturi Inregistrari Cantari Linkuri Contact Blog
 
 
 

 

 

 

 



Maica Domnului
Prodromita

Asculta

Inapoi
Sf. 40 de mucenici
În fiecare an, la început de primãvarã Biserica Ortodoxã prãznuieste la 9 Martie, iar cea Apuseanã la 10 Martie, pomenirea Sfintilor 40 de Mucenici din Sebasta - Armenia.
E o sãrbãtoare cu adânci rezonante în sufletul si în spiritualitatea ortodoxã a poporului român, în constiinta cãruia martirajul celor 40 de soldati crestini are semnificatia unei dãruiri totale fatã de Mântuitorul Hristos si fatã de învãtãtura Sa, cea dumnezeiascã.

An de an, credinciosii rememoreazã faptele de eroism si bãrbãtie ale acestor ostasi al lui Hristos care prin trãinicia credintei lor în Dumnezeul cel întrupat au pecetluit mãrturia lor prin însusi sângele lor alãturându-se astfel ''norului de mãrturii'' ce stau împrejurul nostru cum ne învatã Sf. Apostol Pavel (Evrei 12,1). Actele martirice ne relateazã cã cei 40 de sfinti martiri au trãit pe vremea împãratului pãgân Licinius (308-324), care a persecutat si el pe crestini ca si ceilalti împãrati romani.

Erau originari din Capadocia si slujeau în oastea romanã în cetatea Sebasta din Armenia.

Aflând comandantul lor Agricola de faptul cã toti sunt crestini si deci cheamã numele lui Hristos, au fost pârâti dregãtorilor care au încercat sã-i înduplece sã renunte la credinta lor în Iisus cel rãstignit. În numele tovarãsilor sãi, tânãrul ostas Chirion a spus dregãtorului: ''Cum noi am luptat si am învins pe dusmani pentru împãratul pãmântesc, tot asa vrem sã luptãm si sã învingem si pentru împãratul nostru cel ceresc care este Hristos Domnul.''

Au fost aruncati în temnita cetãtii unde prin torturi si fãgãduinte au fost îndemnati sã abjure credinta crestinã, dar toate încercãrile au rãmas fãrã rezultat. Hristos era cel care îi întãrea si îi lumina în întunericul si chinurile temnitei arãtându-le bunãtãtile viitoare ce-i asteptau pe cei ce mãrturiseau cu îndrãznealã numele Lui.

Vãzând cã toate încercãrile lor au rãmas zadarnice, cruzii dregãtori au poruncit ca cei 40 de sfinti soldati sã fie dezbrãcati si siliti sã intre într'un iezer înghetat din apropierea orasului, cãci era, iarnã.

Unul dintre ei - ne relateazã actele martirice - nemaisuferind sã îndure gerul nãpraznic de afarã a primit sã aducã jertfã idolilor si intrând în baia caldã, pregãtitã special, a murit îndatã. Noaptea, unul dintre paznici a avut o vedenie: din cer, Hristos împreunã cu sfintii îngeri puneau pe capetele fiecãruia dintre martiri o cununã, si luminat fiind de sus s'a mãrturisit pe sine a fi crestin si intrând în iezerul înghetat s'a alãturat celorlalti pãtimitori.

Dupã ce si-au dat sfintele lor suflete, trupurile înghetate ale celor 40 de martiri au fost scoase afarã si arse spre a nu putea fi luate si venerate de crestini.

Totusi crestinii evlaviosi în mare tainã au adunat cenusa si rãmãsitele sfintelor lor trupuri si pãstrându-le ca pe un odor de mult pret le-au asezat în locurile lor de închinare. Pânã astãzi în biserica mânãstirii Xiropotamul din Sf. Munte Athos, ce are hramul sfintilor 40 de mucenici, se pãstreazã cu mare veneratie rãmãsite din cenusa amestecatã cu pãmânt si sânge de la locul unde au pãtimit Sfintii Martiri.

Actele martirice ne-au transmis pânã astãzi numele unora din cei 40 de mucenici: Kirion, Candidus, Domnus, Isihie, Heraclius, Smaragd, ?Eunichie, Valent, Vivian, Claudius, Priscus, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantus, Elian, Sisinie, Aghius, Alexandru, Ilie, Gorgonius, Atanasie, Chiril, Sacerdon, Nicolae, Valerius, Filactimon, Severian, Hundion, Meliton si Agalius.

Pomenirea celor 40 de martiri rãmâne în constiinta Bisericii crestine o icoanã vie a istoriei tuturor martirilor si îndeosebi a celor ce au fãcut parte din armatele romane.

Amintirea sfintilor 40 de mucenici a dat loc la anumite obiceiuri populare constând în pregãtirea unor produse alimentare specifice din fãinã de grâu -bobul de grâu zdrobit este simbolul mortii; dulciuri simbolizând bucuria biruintei si condimente - simbol al suferintei.

Pregãtite de credincioase sub formã de opturi închipuind coroanele martirilor sau de pânisoare scufundate în lichid gelatinos dulce simbolizând lacul înghetat în care au murit martirii, ele se împart la bisericã la sfârsitul sfintei Liturghii dupã ce au fost sfintite, de preot. Întelesul adânc si miscãtor al acestui obicei este uitat de mult, dar el rãmâne o dovadã a credintei puternice a credinciosilor ortodocsi si a evlaviei lor fatã de suferintele sfintilor 40 de mucenici.

Numele lor a intrat în onomastica româneascã fiind purtat cu dragoste de cãtre fiii Bisericii sub forma de Mãcinic, sau Mãcinica.

Toate acestea sunt în mãsurã sã ne exprime nouã celor de astãzi legãtura strânsã dintre durerea mortii si bucuria învierii împreunã cu Hristos, între suferinta trecãtoare si cununa biruintei ce ne dãruieste viata cea fãrã de sfârsit.

 

Evenimente

• undefined
• SÄ‚-I...
• undefined

Calendar

• Sf. Mc. Marcu, episcopul Aretuselor si Chiril diaconul
• Sf. Mc. Iona, Varahisiu si a celorlalti 9 mucenici împreunã cu ei
• Cuv. Eustatiu mãrturisitorul, episcopul Chiului Bitiniei
• Sf. Ap., dintre cei 70: Sosten, Apolo, Chifa si Epafrodit"

 
 
 
Istoric Program Galerie Evenimente Invataturi Inregistrari Cantari Linkuri Contact Blog
                 
        @ Schitul Darvari 2008