"Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui ce bate i se va deschide. "
(Matei 7, 7-8)
Printre sintagmele pseudo-crestine ce sunt vehiculate cu multa convingere de cei ce pretind ca au citit Biblia, un loc de frunte il ocupa crede si nu cerceta. Surprinzator este faptul ca nicaieri in cuprinsul Revelatiei divine nu intalnim aceasta prescriptie. Din contra, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie detin in ele insele o seama de porunci, sfaturi evanghelice si indemnuri menite sa-l determine pe om sa se apropie de Dumnezeu si sa-si sporeasca credinta prin cercetare permanenta, prin observare si cunoastere.
Asadar aceasta asociere nefericita este un nonsens, caci credinta si cercetarea lui Dumnezeu, a creatiei, planurilor si vointei Sale, sunt interdependente, sustinandu-se permanent una pe cealalta. Potrivita ar fi sintagma crede si cerceteaza, care se apropie intrucatva de cauta si vei afla (Matei 7, 7). Insasi definitia credintei, ca relatie sau raport liber, constient, eficient si suficient dintre om si Dumnezeu, sugereaza aspectul de permanenta cautare reciproca dintre un eu-finit si Un Tu-infinit: Facutu-ne-ai cautatori spre Tine Doamne si nelinistita este inima mea pana se va odihni intru Tine (Fericitul Augustin, De Conffessiones)
Desi manat de sentimente reprobabile, crudul Irod sugereaza prin fatarnica lui cerere adresata magilor, modul in care omul trebuie sa se raporteze la Dumnezeu: Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui (Matei 2, 8).
Insa cel mai elocvent indemn legat de cercetarea Scripturilor in vederea intaririi credintei si a sporirii cunostintelor despre Dumnezeu ne este dat de Mantuitorul Iisus Hristos. Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine (Ioan 5, 39). A crede fara sa cercetezi poate fi considerata o ispita, o preluare a unui neadevar ca adevar, a unui viciu drept virtute, a unei inselatorii ca minune: Cercetati duhurile, caci nu toate sunt de la Dumnezeu.
Sa nu uitam, asadar, cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos care spun ca cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in imparatia cerurilor (Matei 5, 19).
un articol de Pr.Nicolae Napoleon Dabu |
