Spovedania este esenÅ£ială pentru orice creÅŸtin, botezat în numele Preasfintei Treimi. Prin Botez omul primeÅŸte un veÅŸmânt de lumină necreată, un înger păzitor ÅŸi un loc în rai, ÅŸi mai ales este înfiat de Dumnezeu, devine cetăţean al cerului ÅŸi casnic al lui Dumnezeu, fiu al lui Dumnezeu după har.
Pe măsură ce omul înaintează în viaţă, această haină luminoasă a vieÅ£ii se întunecă din cauza păcatelor, se pătează de fărădelegi ÅŸi trebuie spălată mereu, în mod ritmic ÅŸi conÅŸtient, prin Botezul lacrimilor, adică prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Ea este indispensabilă pentru creÅŸterea noastră în Hristos, aÅŸa cum este necesară curăţenia casei, spălarea trupului sau igiena. Spovedania este aÅŸadar curăţirea sufletului de păcate în faÅ£a lui Dumnezeu care iartă păcatele ÅŸi în prezenÅ£a preotului duhovnic care dă prin Duhul Sfânt sfaturile ÅŸi tratamentul duhovnicesc care trebuie urmat în fiecare caz în parte.
Mii de oameni care se declară creÅŸtini, nu înÅ£eleg de ce viaÅ£a lor este plină de suferinţă, de întuneric ÅŸi de moarte. Însă de cele mai multe ori este din vina păcatelor care sufocă viaÅ£a noastră ÅŸi instaurează dependenÅ£a de rău ÅŸi de înstrăinare de Dumnezeu. Lipsa de spovedanie echivalează cu rarefierea aerului spiritual, cu asfixierea noastră duhovnicească, ca sămânÅ£a între spini, ÅŸi cu moartea spirituală.
De cele mai multe ori, oamenii care nu s-au spovedit niciodată, sau doar în copilărie, la porunca părinÅ£ilor, au o frică ÅŸi o ruÅŸine de spovedanie ÅŸi caută tot felul de justificări pentru a evita curăţenia generală din sufletul ÅŸi viaÅ£a lor. RuÅŸinea de preot nu trebuie însă să fie mai mare decât ruÅŸinea pe care o vom avea în faÅ£a întregii umanităţi ÅŸi în faÅ£a îngerilor, când se vor da pe faţă păcatele noastre ÅŸi vom fi aruncaÅ£i în focul cel veÅŸnic. Preotul este ÅŸi el un om cu siguranţă păcătos, ÅŸi are ÅŸi el nevoie de duhovnic, ÅŸi oricum a auzit de multe ori tot felul de păcate, ÅŸi poate discerne gravitatea, stăruinÅ£a lor, obiÅŸnuinÅ£a de a păcătui, păcatul cronic sau ocazional, însoÅ£it de pocăinţă sau de indiferenţă etc.
Nimeni nu simte plăcere să spună tainele întunecate ale sufletului său lui Dumnezeu. Dar El oricum le cunoaÅŸte ÅŸi ne-a văzut când le-am săvârÅŸit, aÅŸa că ruÅŸinea de Dumnezeu trebuia să lucreze atunci când am făcut păcatul, nu când ne spălăm definitiv de el. PocăinÅ£a trebuie însoÅ£ită de lacrimi de regret, de hotărârea de a nu mai păcătui, de refuzul păcatului, de conÅŸtiinÅ£a friabilităţii ÅŸi slăbiciunilor noastre. Este un moment de ardere interioară a spinilor păcatelor noastre, de cauterizare a răului din noi. Spovedania este o operaÅ£ie dureroasă, dacă e onestă ÅŸi totală, prin care se extirpează din noi izvoarele răului, ocaziile, prejudecăţile, complexele ÅŸi catalizatorii păcatului. În acest moment de chirurgie duhovnicească, Dumnezeu transformă în nefiinţă păcatele noastre, le ÅŸterge din memoria Sa infinită, prin iubire ÅŸi ne dăruieÅŸte puterea Duhului Sfânt de a nu le mai repeta. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea despre spovedanie: "Dacă nou ne amintim de păcatele noastre, Dumnezeu le va uita, iar dacă noi le vom uita, Dumnezeu ÅŸi le va aminti".
Iată câteva dintre sfaturile pe care este bine să le urmăm atunci când mergem la spovedanie, mai ales dacă este Prima Spovedanie, sau una după multă vreme.
1. VorbeÅŸte cu Părintele duhovnic. O discuÅ£ie în prealabil, înainte de Spovedanie, este în măsură să alunge temerile, prejudecăţile ÅŸi părerile despre o asemenea Sfântă Taină. O discuÅ£ie liberă ÅŸi degajată înseamnă ÅŸi o pregătire mentală pentru mărturisirea păcatelor. Duhovnicul îÅ£i poate spune ce rugăciuni să spui înainte de Spovedanie, unde găseÅŸti un ghid de spovedanie etc.
2. CiteÅŸte rugăciunile pentru Spovedanie. Mărturisirea este un exerciÅ£iu spiritual complex, care merge la rădăcinile căderilor noastre spirituale. Ce altă cale mai bună pentru reconcilierea noastră cu Dumnezeu poate fi decât rugăciunea? Ea aduce ÅŸi o sensibilitate ÅŸi o atenÅ£ie sporită pentru momentul mărturisirii, o simÅ£ire a efectelor răului în viaÅ£a noastră, un dor de Dumnezeu ÅŸi de curăţie ÅŸi o plângere interioară în care păcatele sunt respinse din suflet ÅŸi apare hotărârea de a nu mai păcătui. Dumnezeu poate ierta orice păcat dacă ne spovedim sincer ÅŸi dacă urmăm tratamentul prescris de Doctor.
3. Meditează asupra păcatelor tale. O perioadă de bilanÅ£ interior, de gândire retrospectivă ÅŸi anticipativă asupra vieÅ£ii noastre, amintirea vieÅ£ii de păcat ÅŸi hotărârea de a abandona vechea viaţă, un clasament interior al căderilor noastre, de la păcatele mici până la cele omorâtoare de suflet, sunt necesare înainte de vorbirea cu Dumnezeu. Inima uÅŸurată de rugăciune, simte mai acut nevoia de pocăinţă. La acest stadiu se află surogatul de spovedanie din confesiunile potestante, în care vorbirea cu Dumnezeu este anulată ÅŸi rămâne doar o introspecÅ£ie mentală, inutilă din punct de vedere haric. Unii oameni se ghidează cu Decalogul, alÅ£ii cer ca duhovnicul să le pună întrebări. Cel mai indicat este însă un Ghid de spovedanie, unde putem găsi toate păcatele posibile.
4. Să ai o inimă plină de regret. Apropierea de scaunul Spovedaniei înseamnă un pas spre Dumnezeu. Lepădarea de păcate ÅŸi de patimi trebuie făcută însă cu străpungerea inimii, cu regret pentru răul pe care l-ai săvârÅŸit, cu dorinÅ£a de a vindeca rănile din sufletul tău, care-L întristează pe Hristos. Modelul de pocăinţă este vameÅŸul din parabola Mântuitorului. AÅŸadar, smerenia, pocăinÅ£a, privirea înspre pământ, realismul pentru neputinÅ£a sufletului tău, conÅŸtiinÅ£a păcătuirii, dar ÅŸi speranÅ£a iertării, dorul după virtute, făgăduinÅ£a de a păstra lumina în suflet, toate acestea sunt necesare pentru o spovedanie sinceră. Vindecarea de păcat înseamnă lepădarea lui dar ÅŸi o perpetuă atenÅ£ie pentru a nu cădea din nou în acelaÅŸi întuneric. Părintele duhovnic trebuie să audă ce este putred ÅŸi rău, nu ceea ce este bun. Spovedania nu este povestea vieÅ£ii noastre, ci examenul de extirpare a păcatului ÅŸi a răului din sufletul nostru.
5. Fii concis. În timpul spovedaniei, toate păcatele trebuie descrise pe scurt, fără a apela la circumstanÅ£e ÅŸi amintiri colaterale, sau în amănunte particulare. Părintele duhovnic poate pune întrebări pentru a vedea gravitatea păcatului. TotuÅŸi mărturisirea nu trebuie să fii prea general, pentru a permite duhovnicului să vadă amplitudinea ÅŸi înrădăcinarea omului în păcat, sau dimpotrivă.
6. Fii clar. Nu încerca să eufemizezi sau să spui unui păcat altfel decât se numeÅŸte el. Expresii de genul "am fost ispitit", "am căzut" etc., nu înseamnă nimic în iconomia examenului ÅŸi a iertării.
7. SpovedeÅŸte-te complet. Este important să spui toate păcatele, fără a ascunde ceva. Scopul spovedaniei nu este de a arăta bine la chestionar, ci de a scăpa de păcate ÅŸi de a afla adevărul despre noi. Este inutil să mergi la doctor fără să-i spui ÅŸi să-i arăţi ce te doare, ci altceva. A ascunde adevăratele simptome este echivalent cu perpetuarea bolii ÅŸi cu agravarea ei. A omite un păcat înseamnă că spovedania este incompletă.
8. PrimeÅŸte canonul cu credincioÅŸie ÅŸi împlineÅŸte-l. Epitimia sau canonul nu este nicidecum o pedeapsă pentru păcat, ci un medicament care alinează durerea ÅŸi vindecă rănile interioare ale sufletului. De obicei canonul trebuie să fie proporÅ£ional cu păcatul: rugăciuni, milostenie, metanii, post etc. Canonul poate fi ÅŸi oprirea temporară de la Sfânta Împărtăşanie, dacă gravitatea păcatelor o cere. Canonul este o realitate flexibilă, care depinde de la caz la caz, ÅŸi este destinat accentuării atenÅ£iei penitentului la adevărata viaţă duhovnicească.
9. Spovedania este un nou început. Păcatele mărturisite sunt iertate de Dumnezeu, dar rănile pe care le-au cauzat sufletului rămân în suflet. Ele trebuie vindecate prin rugăciune ÅŸi canon, dar ÅŸi printr-o prezenţă ritmică ÅŸi atentă la scaunul de spovedanie, pentru a eradica rădăcinile ÅŸi prilejurile de păcatuire. A trata păcatul fără a lua în considerare izvorul lui, este echivalent cu a trata efectele, fără a înlătura cauza bolii. Spovedania nu este un sfârÅŸit, ci un început de viaţă nouă. PocăinÅ£a ("metanoia") înseamnă "schimbarea minÅ£ii", a modului de viaţă ÅŸi al felului de a simÅ£i, în colaborare strânsă cu harul lui Dumnezeu.
10. Spovedania este o realitate care trebuie repetată frecvent. Pentru a curăţa sistematic sufletul ÅŸi pentru a creÅŸte spiritual, omul are nevoie de Spovedanie, cum are nevoie de spălarea trupului. Odată cu abandonarea vechilor păcate, omul devine mai atent ÅŸi la nuanÅ£ele întunecate ale vieÅ£ii, spovedeÅŸte nu numai faptele rele, ci gândurile, intenÅ£iile, ideile, care ar putea aduce întuneric în viaÅ£a sa. AÅŸa că un om cu o viaţă spirituală avansată, odată cu smerenia, întăreÅŸte ÅŸi aprofundează spovedania, ca întâlnire cu Dumnezeu ÅŸi ca bilanÅ£ interior al sufletului până la judecata lui Dumnezeu.
Sursa: www.doxologia.ro
|
