”SoÅ£ul trebuie neapărat să dovedească în mod practic soÅ£iei că o iubeÅŸte. Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soÅ£ul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul ei se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă, ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soÅ£ului, doreÅŸte ca acesta să-i aparÅ£ină în întregime. Mai mult, femeia devine invidioasă chiar dacă soÅ£ul arată dragoste mamei lui. Dacă îi spui: „Bine, dar este mama lui care l-a născut, l-a crescut, i-a fost alături atâÅ£ia ani!", ea răspunde: „Da, dar o iubeÅŸte pe ea mai mult decât pe mine!". Toate femeile asta răspund.
Un alt lucru pe care îl constatăm este acela că femeia, după naÅŸterea primului copil, nu mai doreÅŸte atât rolul sexual al soÅ£ului, cât tandreÅ£ea ÅŸi afectivitatea acestuia. De aceea, soÅ£ul trebuie să cunoască acest lucru ÅŸi să fie tandru cu soÅ£ia sa.
N-o mustra faţă de alÅ£ii! Niciodată nu trebuie ca soÅ£ul să-i facă observaÅ£ie soÅ£iei în prezenÅ£a altora, pentru că de multe ori, din egoism, soÅ£ii îÅŸi mustră soÅ£iile mai ales în prezenÅ£a propriilor rude. Sau, dacă soÅ£ia dă telefon soÅ£ului la serviciu, acesta să nu-i răspundă răstit: „Lasă-mă, n-am timp acum!", vorbindu-i cu asprime. Ci să-i spună: „Iubito, am treabă acum, însă te voi suna eu puÅ£in mai târziu". SoÅ£ia trebuie să ÅŸtie întotdeauna că soÅ£ul o iubeÅŸte ÅŸi se gândeÅŸte la ea în orice clipă, trebuie să simtă că în inima lui ea este pe primul loc. Când soÅ£ia va înÅ£elege ÅŸi se va convinge că soÅ£ul o iubeÅŸte, atunci devine de bunăvoie aÅŸternut picioarelor lui, gata de orice jertfă.
Nu-i ascunde nimic! SoÅ£iei nu trebuie să-i ascundeÅ£i nimic, pentru că va veni vremea când veÅ£i fi descoperiÅ£i. Să-i spuneÅ£i totul ÅŸi să vă consultaÅ£i cu ea în toate. Nu e bine ca soÅ£ia să afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi ori de la prieteni. Să ÅŸtiÅ£i că firea femeiască este pururea bănuitoare, suspicioasă. Tot timpul se îndoieÅŸte ÅŸi se întreabă: „Oare mă iubeÅŸte soÅ£ul?" Iar dacă va găsi motive de suspiciune, devine fiară. De aceea, trebuie să ÅŸtiÅ£i că singurul lucru care o poate cuceri ÅŸi poate uni familia este tandreÅ£ea. SoÅ£ul ideal nu o strigă pe soÅ£ie pe nume. După căsătorie, adevăratul nume la soÅ£iei trebuie să fie doar „iubito".Atunci cei doi vor fi cu adevărat trup ÅŸi suflet. Dacă îÅ£i greÅŸeÅŸte cu ceva soÅ£ia, nu-i răspunde pe loc, atunci când eÅŸti dominat de mânie; ci seara, în camera voastră, când veÅ£i fi singuri, să-i spui cu blândeÅ£e: „Åžtii, iubito, azi m-ai întristat cu cutare lucru". Iar dacă îi arăţi blândeÅ£e îi va părea rău, va plânge ÅŸi îÅŸi va cere iertare. Dacă soÅ£ul pleacă undeva ÅŸi „uită" să-i spună soÅ£iei, iar aceasta află de la colegii de serviciu, de exemplu, atât de mare este rana sufletească pricinuită de faptul că nu este ea prima căreia soÅ£ul să-i spună despre acest lucru, încât cu greu îÅŸi revine. Este nevoie, deci, de multă atenÅ£ie. Dacă soÅ£ia va înÅ£elege că soÅ£ul îi este alături, atunci este capabilă de orice jertfă. Firea feminină are nevoie de cea a bărbatului. VedeÅ£i, chiar ÅŸi la mănăstirile de maici, dacă nu există un duhovnic bun, singure nu pot spori. Întotdeauna firea femeiască are nevoie de sprijinul firii bărbăteÅŸti.
RugaÅ£i-vă, spovediÅ£i-vă, împărtăşiÅ£i-vă împreună! AÅŸadar, pe cât puteÅ£i, trebuie să vă rugaÅ£i împreună acasă. Rugăciunea făcută în comun uneÅŸte familia. Dacă puteÅ£i, dimineaÅ£a rugaÅ£i-vă împreună, iar seara faceÅ£i împreună PavecerniÅ£a. E bine ca soÅ£ii să se spovedească la acelaÅŸi duhovnic ÅŸi să se împărtăşească la aceeaÅŸi Sf. Liturghie, să meargă amândoi la aceeaÅŸi biserică. Acesta este un lucru care îi uneÅŸte foarte mult.”
Părintele Efrem Vatopedinul 
|
