” Offff, cât de amară este suferinÅ£a in dragoste!... mai amară decât fierea, ÅŸi cât de amar este eÅŸecul în iubire...mai amar decât pelinul! Numai cei care au trecut prin asta cunosc gustul acestei dezamăgiri cumplite. Inima în două se rupe ÅŸi sufletul tremură din toate incheieturile atunci când dragostea îi este rănită. Åži din păcate din ce în ce mai multe suflete poartă aceste răni, de parcă iÅ£i vine să ÅŸi spui că "Dragostea-i un război nedrept"

Milioane de inimi zac invalide, adânc rănite ÅŸi neputinciose pe întreg pământul, ÅŸi mai rău de-atât că cele mai multe bat în pieptul tinerilor de astăzi.

Iar dacă nu ar fi de-ajuns toate acestea, diavolul, ucigaÅŸ de oameni, atât aÅŸteaptă ca să robească cu deznădejdea ÅŸi disperarea inima cazută la pământ, pentru a arunca-o în focul cel veÅŸnic prin poarta sinuciderii fizice ÅŸi sufleteÅŸti.  Da!  există ÅŸi sinucidere sufletească.

Întotdeauna când eÅŸti rănit în dragoste ai tendinÅ£a să-Å£i pierzi încrederea în oameni, ÅŸi de durere cei mai mulÅ£i fac greÅŸeala de a-ÅŸi pune lacăt pe inimă, fără să se mai gândească la Hristos. Ani de zile din viaţă, mulÅ£i iÅŸi poartă sufletul în spate ca un cadavru, fără a mai fi în stare să zâmbească,  să se dăruiască ÅŸi... să iubească. Aceasta este sinuciderea spirituală, când stai ca o frunză purtată în vânt, căutând afecÅ£iunea doar pentru a evita singurătatea ÅŸi plictiseala. Păcat, pentru că dacă nu ar fi fost Hristos atunci chiar ar avea sens să te întrebi de ce să iubeÅŸti, dar pentru că Hristos a biruit suferinÅ£a pe cruce, lucrurile stau cu totul altfel.

După multe "De ce tocmai eu?" spuse fără răspuns, se întâmplă ca inima să se smerească ÅŸi în sfârÅŸit să se roage sincer Domnului. Atunci apare ÅŸi raspunsul la cauza tuturor suferinÅ£elor tale: "Pentru că ai încercat să iubeÅŸti în afara lui Hristos". Dumnezeu este însăşi iubirea, ÅŸi pentru că mulÅ£i dintre noi am vrut să iubim pătimaÅŸ, în afara poruncilor lui Dumnezeu...suferim. Suferim pentru că fiind făcuÅ£i din iubire ÅŸi pentru iubire, totuÅŸi trădăm iubirea. Suferim pentru că nu am vrut să ÅŸtim cum să iubim.

Lăsând deoparte particularităţile fiecărei poveÅŸti de dragoste, aproape toate au câteva lucruri comune ce duc la suferinţă ÅŸi eÅŸec:

În centrul relaÅ£iei cu cel pe care îl iubim nu se află Dumnezeu, sau se află doar la modul teoretic. Iubirea fără Dumnezeu este trecatoare, defapt este nevrednică să poarte numele de iubire, intrucât iubirea are întotdeauna perspectiva veÅŸniciei, ÅŸi a mântuirii. Fie ÅŸi dacă numai unul din cei doi nu-l primeste pe Dumnezeu atunci totul nu este decât o povară. Pentru ca o iubire să dăinuiasca trebuie să urmăm modelul Sfintei Treimi, adică eu, Dumnezeu ÅŸi persoana pe care o iubesc. Pe scurt "adezivul" dintre două jumătăţi este Dumnezeu. Tot ce este în afara Lui piere.

Se întâmplă să îl iubim pe cel după care suferim mai mult decât pe Dumnezeu."IubeÅŸte-l pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta ÅŸi din tot sufletul tău ÅŸi din toată puterea ta ÅŸi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuÅ£i." Aceasta este ordinea ÅŸi nu invers. Încercând să facem altfel ajungem iar să suferim.

De cele mai multe ori îl iubim pe cel după care suferim într-un mod pătimaÅŸ, trăind în curvie ÅŸi (sau) preacurvie. Dragostea trupească înainte de căsătorie nu are niciodată binecuvântarea lui Dumnezeu. MulÅ£i tineri trăiesc astăzi în concubinaj, refuzând responsabilitaÅ£ile vieÅ£ii de familie ÅŸi încearcă să "fure" doar plăcerile, dar pentu asta mai devreme sau mai tarziu regretă amarnic.

O altă cauză ce duce la despărÅ£iri sau divorÅ£uri sunt avorturile. Aceste blestemate crime, crima propriilor copii, care sunt rodul dragostei fie ea ÅŸi pătimaşă, se întorc împotriva noastră, pentru că atunci când iÅ£i ucizi propriul copil dai în temelia dragostei.

Dar primul pas greÅŸit pe care îl facem este că nu ne rugăm la Dumnezeu să ne scoată în cale jumatatea. Oooo! cât de important este să ne rugăm Domnului ca să ne rânduiască viitorul soÅ£ (viitoarea soÅ£ie)! Dumnezeu este Stăpânul inimilor ÅŸi El singur ÅŸtie cel mai bine care ne este jumătatea. Trebuie doar să ne smerim ÅŸi să cerem. MulÅ£i dintre noi, cei tineri, nu suntem conÅŸtieÅ£i de acest lucru...atât de simplu.

Circulă o vorbă că timpul vindecă rănile dar nu este adevărat. MulÅ£i tineri rămân cu sechele ÅŸi pornesc la drum nevindecaÅ£i, făcându-ÅŸi ÅŸi mai mult rău, inclusiv persoanei pe care vor să o iubească.

Inima nu o vindecă decât Dumnezeu, ÅŸi o vindecă desăvârÅŸit, numai să vrem. AÅŸadar, pentu a putea porni pe drumul căsătoriei, trebuie să cerem vindecare de la Domnul, pentru că bolnavi ÅŸi ÅŸchiopătând cu inima nu ajungem departe, iar la prima încercare mai grea ne prăbuÅŸim.

Pentru toÅ£i cei care au suferit ÅŸi suferă din dragoste, arătând stăruitor către Hristos, aÅŸ scrijeli pe largul cerului  "VeniÅ£i la Mine toÅ£i cei osteniÅ£i ÅŸi împovăraÅ£i ÅŸi Eu vă voi odihni pe voi. LuaÅ£i jugul Meu asupra voastră ÅŸi învăţaÅ£i-vă de la Mine, că sunt blând ÅŸi smerit cu inima ÅŸi veÅ£i găsi odihnă sufletelor voastre".

"Doamne Iisuse Hristoase,  nădejdea, iubirea ÅŸi iertarea noastră, revenindu-mi în fire ca fiul risipitor, strig din stăfundul  inimii mele ÅŸi din toata puterea mea: Nu mă lăsa Doamne, nu mă lăsa! Vindecă-mi durerea cea grea a sufletului ÅŸi amarul inimii căci zac neputincios la pământ ÅŸi n-am putere să mă mai ridic. Tu singur eÅŸti doctorul inimilor ÅŸi sufletelor noastre ÅŸi doar la Tine găsesc vindecare pentru rana cea rea a iubirii nedrepte. Inima flămândă de iubire am hranit-o cu păcat ÅŸi cenuÅŸa iluziilor, incât zac acum în lacrimi multe ÅŸi întristare grea. Dar nu-mi pierd nădejdea ÅŸi strig "ZideÅŸte-mă din nou Doamne, zidirea ta căzută".  Imi cer iertare Doamne că, în nebunia mea, am încercat să iubesc in afara Ta ÅŸi-Å£i multumesc pentru amarul pe care l-am gustat, căci m-a facut să mă întorc la Tine iar acum te rog stăruitor: Invaţă-mă Doamne să iubesc cu iubirea Ta ÅŸi, cu lacrimi de pocăinţă spălându-mi inima, să primesc dragostea. Amin."

Un articol preluat de pe www.ortodoxiatinerilor.ro