Un articol al Ieromonahului Seraphim (Rose)  

- Apologet si filosof american contemporan convertit la Ortodoxie dupa îndelungi cautari. A studiat aprofundat budismul si religiile orientale, vizitînd Tibetul si învatînd sacscrita veche, pe care mai tîrziu le va critica în mod stralucit în cartile sale. A fost calugar si preot al Bisericii Ruse din America. Autor a numeroase carti si articole, parintele Seraphim a înfiintat Fratia "Sf. Gherman" din Alaska, ducînd o activitate misionara uriasa nu numai pentru America, ci pentru lumea întreaga. Unele din cartile lui au fost traduse si în limba româna. S-a mutat catre Domnul în 1982.

   " Oricine va privi contemporaneitatea noastra din perspectiva unei vieti normale, pe care au dus-o oamenii în vremurile dinainte, nu poate sa nu ramîna mirat de cît de departe de norma a devenit viata acum. Notiuni ca autoritate si ascultare, bunacuviinta si amabilitate, comportare în societate si în viata particulara - toate s-au schimbat brusc, s-au întors cu capul în jos. Aceasta viata nenormala poate fi caracterizata ca stricata, alintata. Din pruncie cu copilul se poarta ca si cu un zeisor de familie: poftele lui sînt satisfacute, dorintele îndeplinite, el e înconjurat de jucarii, distractii, comoditati, el nu este învatat si educat în conformitate cu regulile stricte de purtare crestina, ci i se creeaza conditii sa se dezvolte în acea directie în care îl poarta pornirile sale... Poate ca aceasta se petrece nu în toate familiile si nu întotdeauna, însa asa se întîmpla suficient de des pentru a deveni o regula a educatiei contemporane a copiilor si pîna si parintii care au cele mai bune intentii nu pot evita aceasta cu desavîrsire. Chiar si cînd parintii încearca sa-si creasca copilul în severitate, rudele si vecinii se vor stradui sa faca invers. Aceasta trebuie luat în consideratie în educatia copilului.

   Devenind matur, un astfel de om e firesc ca se va înconjura pe sine cu ceea spre ce a fost deprins de mic: comoditati, distractii, jucarii pentru mari. Viata se umple de o continua goana dupa distractii, care sînt atît de lipsite de orice importanta, încît un vizitator din secolul XIX, privind emisiunile noastre televizate cele mai populare, lunaparcurile, reclama, filmele, muzica - aproape sub orice aspect al culturii contemporane - s-ar gîndi ca a nimerit într-o societate de nebuni, care au pierdut orice contact cu realitatea cotidiana.

   În zilele noastre, daca încercam sa ducem o viata crestina, noi trebuie sa constientizam ca lumea din jur încearca sa supuna sufletul nostru ei - si în religie (aceasta se poate observa usor în raspînditele culte care schilodesc sufletele, impunînd supunere fata de un "sfînt" parvenit) si în viata lumeasca omul se confrunta azi nu cu ispite separate, ci cu o stare de ispita permanenta, ba în chipul omniprezentei muzici de fundal, ba în chipul indicatoarelor si a reclamelor pe strazile oraselor. Chiar si în familie televizorul deseori devine un conducator tainic al casei, care dicteaza valorile contemporane, opiniile, gusturile.

   De peste tot se aude chemarea: traieste cu ziua de azi, desfateaza-te, relaxeaza-te, simte-te bine. Iar subtextul este altul, mult mai întunecat: uita de Dumnezeu si orice alta viata înafara de aceasta, alunga din suflet orice teama de Dumnezeu si cinstire a sfinteniei.

   Dar ce pot face parintii pentru a-i ajuta pe copii sa înfrunte ispitele lumii?... Zilnic noi trebuie sa fim gata sa înfruntam influenta lumii printr-o educatie crestina sanatoasa. Tot ce cunoaste copilul la scoala trebuie sa fie controlat si corectat acasa. Nu trebuie sa gîndim ca ceea ce îi dau copilului învatatorii este pur si simplu folositor sau neutru: caci chiar daca el îsi însuseste cunostinte si îndemînari folositoare (iar cea mai mare parte a scolilor contemporane esuiaza rusinos chiar si în aceasta), lui i se vor preda si multe pareri si idei gresite. Aprecierea de catre copil a muzicii, istoriei, artei, filozofiei, stiintei si, desigur, a vietii si religiei trebuie sa vina în primul rînd din familie si Biserica, altminteri copilul va capata o educatie gresita. Parintii trebuie sa supravegheze ce învata copiii lor si sa repare aceasta acasa, mentinîndu-se pe o pozitie sincera si relevînd numaidecît aspectul moral, care lipseste cu desavîrsire în instruirea laica.

    Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copiii lor, ce filme privesc (ascultînd si privind împreuna cu ei, daca este necesar), ce limba aud si cu ce limba vorbesc ei însisi - si la toate acestea sa dea o nota crestina.

   În casele în care nu ajunge barbatie pentru a arunca televizorul pe geam, acesta trebuie supravegheat cu asprime, urmarindu-se evitarea influentei otravitoare pe care o exercita chiar în casa asupra oamenilor tineri acest principal mesager al ideilor si parerilor anticrestine.

    Loviturile taioase ale lumii împotriva Ortodoxiei sînt îndeptate în primul rînd asupra copiilor. Si îndata ce la copil s-a format o atitudine gresita, problema educarii lui în spirit crestin devin de doua ori mai anevoioasa.

  Cultul personalitatii ce ni se impune, relaxarea, indiferentismul, desfatarea, refuzul celui mai neînsemnat gînd despre lumea de dincolo - sînt diverse forme ale implantarii ateismului. Cunoscînd ce anume vrea lumea sa faca cu noi, noi trebuie sa ne împotrivim. Dar vai, daca urmaresti viata familiilor ortodoxe în lumea de azi si pe urma cum perpetuiaza ei Ortodoxia lor, se creeaza impresia ca aceasta lupta cu lumea mult mai des este pierduta, decît cîstigata...

   Si totusi nu trebuie sa vedem lumea din jur ca pe un rau absolut. Noi trebuie sa fim destul de întelepti, ca sa folosim în scopurile noastre tot ce e pozitiv în ea. Multe din cele care, la prima vedere, nu au nici o atributie la Ortodoxie, pot fi folosite în interesele educatiei ortodoxe.

   Copilul care de mic este deprins cu muzica clasica, care s-a dezvoltat sub influenta ei, nu este supus ispitei ritmului brutal al rockului, pseudomuzicii contemporane, în masura în care sînt supusi cei care au crescut fara nici o educatie muzicala. O buna educatie muzicala, dupa cuvintele staretilor de la manastirea Optina, curata sufletul si-l pregatesc pentru primirea impresiilor duhovnicesti.

  Copilul deprins cu literatura buna, drama, poezia, care a simtit influenta ei asupra sufletului, care a primit o satisfactie autentica, nu va deveni un adept irational al televiziunii moderne si al romanelor ieftine, care pustiesc sufletul si îl abat de la calea crestina.

  Copilul care s-a învatat sa vada frumusetea picturii si sculpturii clasice, nu se ademeneste usor de pervertita arta contemporana, nu va fi atras de productiile dezgustatoare ale reclamei si cu atît mai mult ale pornografiei.

  Copilul care stie cîte ceva despre istoria lumii, si mai ales despre cea crestina, despre aceea cum au trait si au gîndit oamenii, prin ce hatisuri au trecut îndepartîndu-se de Dumnezeu si poruncile Lui, si ce viata minunata si demna au dus atunci cînd I-au fost credinciosi Lui, va putea judeca corect despre viata si filozofia timpului nostru si nu-i va urma orbeste pe "învatatorii" veacului acestuia.

  Una din problemele care stau astazi în fata instruirii scolare consta în faptul ca copiilor nu li se mai cultiva simtul istoriei. Acesta este un lucru periculos si fatal - a-l lipsi pe copil de memoria istorica. Aceasta înseamna ca el devine lipsit de posibilitatea de a lua pilda de la oamenii care au trait în trecut. Dar istoria, în esenta, se repeta continuu. Atunci cînd dumneavoastra observati aceasta doriti sa aflati cum îsi rezolvau oamenii problemele lor, ce s-a întîmplat cu cei care s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu si cu cei care îsi schimbau viata lor, oferindu-ne noua o pilda stralucita.

  Simtul istoriei e foarte important si el trebuie cultivat în copii. În general, un om care cunoaste bine cele mai bune roade ale culturii laice, care în Rusia aproape întotdeauna are un rasunet religios, crestin, capata mai multe posibilitati sa duca o viata ortodoxa laborioasa, decît cel care s-a convertit la Ortodoxie cunoscînd doar cultura care este la moda astazi.

  Anume de aceea în lupta noastra împotriva duhului lumii acesteia noi putem si trebuie sa folosim ceea ce poate sa ofere lumea mai bun, ca sa mergem mai departe de acest mai bun; tot ce este mai bun în lume, daca numai ne ajunge întelepciune ca sa vedem aceasta, indica spre Dumnezeu si Ortodoxie."