de Arhim. Ilie Cleopa

Ce este vrăjitoria ÅŸi de câte feluri este?

Prin cuvântul vrăjitorie înÅ£elegem invocarea puterii demonice în ajutorul oamenilor, în locul lui Dumnezeu, cu scopul împlinirii anumitor dorinÅ£i omeneÅŸti. Vrăjitoria s-a practicat, atât la poporul evreu în timpul Legii Vechiului Testament, cât ÅŸi la creÅŸtinii din Legea Darului, până în vremea noastră. În Legea Veche a cerut ajutorul diavolului, apelând la vrăjitoare, regele Saul, pentru care a fost aspru pedepsit de Dumnezeu. Vrăjitori au fost atât Valaam, cât ÅŸi cei trei magi care practicau astrologia.

După învăţătura Sfântului Nicodim Aghioritul, vrăjitoria se împarte în mai multe părÅ£i ÅŸi anume: Vrăjitoria propriu-zisă prin care se înÅ£elege chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri pierdute ÅŸi altele de acest fel. Ghicirea, al doilea fel de vrăjitorie, prin care unii oameni spun cele viitoare prin semnele din palmă, numită chiromanÅ£ie ÅŸi prin alte obiecte (bobi, cărÅ£i de joc, cafea etc).

Descântarea, spiritismul, adică chemarea ajutorului diavolilor în camere obscure sau la morminte, pentru a pedepsi pe cei ce sunt în viaţă. Descântătorii pretind că cheamă sufletele mortilor din iad, precum ghicitorii din timpul Proorocului Samuil (I Regi 21,3), pentru a afla cele viitoare sau pentru a se răzbuna pe cineva. În zilele noastre se practică descântecul în rândul credincioÅŸilor, precum stingerea cărbunilor, rostirea anumitor cuvinte amestecate cu rugăciuni, pentru cei bolnavi, care pretind că sunt “vrăjiÅ£i” etc.

Ghitia, adică ghicirea sau vrăjitoria prin lucruri sfinte, precum ghicirea prin Psaltire, numită astăzi deschiderea pravilei; ghicirea cu obiectele bisericii, cum ar fi resturi de veÅŸminte clericale, cheia bisericii, cenuÅŸa din cădelniţă, scrierea unor nume pe toacă, pe clopote, pe ziduri de biserică, sau introducerea lor in candele etc. Fermecătoria, adică vrăjirea unor tineri spre a se căsători unii cu altii sau a se despărÅ£i, prin invocarea ajutorului diavolesc, numită popular “ursită”.

Ghicirea prin măruntaiele animalelor, numită “iconoscopia”. În acest fel de vrăjitorie intră ÅŸi visurile, zodiile, ceasurile bune ÅŸi rele, ghicirea prin membrele trupului, numită si prevestire (Å£iuitul urechilor, zbaterea ochiului, mâncărimea palmelor). Baierele prin care se înÅ£elege purtarea la mână sau la piept a unor semne satanice, aÅ£e, chei, obiecte (amulete) sau bucăţi de stofă vopsite spre păzirea de boli, de primejdii ÅŸi de pagube, după ce mai întâi s-a invocat asupra lor puterea diavolului. Chemătorii de demoni (clindonii) sunt cei ce ghicesc cele viitoare prin chemarea diavolilor. Între aceÅŸtia se numără cei ce fac focuri înaintea caselor ÅŸi sar prin foc, ghicitorii din pântece precum ÅŸi cei ce ghicesc în măruntaiele animalelor sau iau mana vitelor, vrăjitorie ce se practică ÅŸi în zilele noastre.

Astrologia este o vrăjitorie practicată din cele mai vechi timpuri până astăzi. Prin astrologie se înÅ£elege ghicirea celor viitoare prin miÅŸcările stelelor, planetelor, vânturilor, norilor ÅŸi ale celorlalte fenomene ale universului. Astrologii pretind că fiecare om are o stea proprie.

lată câteva din cele mai obiÅŸnuite feluri de vrăjitorii, unele aproape uitate, altele practicate ÅŸi în zilele noastre, pe care le combatem ÅŸi de care trebuie să fugim, fiind iscodiri diavoleÅŸti care amăgesc ÅŸi înÅŸeală pe mulÅ£i creÅŸtini spre a lor pierzare.

Poate, într-adevăr, să ajute diavolul pe oameni prin vrăji, mai mult decât ne ajută puterea ÅŸi harul lui Dumnezeu?

Să se ÅŸtie că diavolii nu au nici o putere de a vindeca pe cineva, de a descoperi pagube sau pe răufăcători. Ei nu pot niciodată să facă minuni adevărate, ci numai cu năluciri mincinoase înÅŸeală pe cei necredincioÅŸi ÅŸi slabi în credinţă. Acest adevăr ni-l arată dumnezeiescul părinte loan Gură de Aur, zicând:

,,Nu vezi cum diavolii n-au putut să vindece nici chiar pe vrăjitorii ÅŸi fermecătorii care le slujeau lor, de beÅŸicile ÅŸi de bubele date de Moise în Egipt, ÅŸi pe tine oare au să te vindece? (lesire 9, 11). Åži dacă dracii nu se milostivesc de sufletul tău, cum se vor întrista pentru durerea trupului tău?

Dacă dracii se silesc să te izgonească pe tine din împărăţia lui Dumnezeu, cum te vor izbăvi pe tine de boli? Acestea sunt râsuri ÅŸi basme. Deci nu te amăgi, creÅŸtine, că niciodată lupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu se face cândva doctor. Că mai lesne poate face focul să îngheÅ£e ÅŸi zăpada să încălzească, decât diavolul să te vindece pe tine cu adevărat” (ÎmpărÅ£ire de grâu, pag. 324).

Deci, noi când ne îmbolnăvim sau avem necazuri, sau suntem nedreptăţiÅ£i, sau avem pagube, sau feciori de căsătorit, sau alte greutăţi în familie, să nu mai alergăm la ajutorul diavolului ÅŸi al slugilor lui, care sunt vrăjitorii ÅŸi ghicitorii, ci la biserică să alergăm ÅŸi la preoÅ£i, la rugăciune ÅŸi la post ÅŸi îndată ne va ajuta Bunul nostru Tată, Care ne-a zidit căci are milă de noi.

Care sunt urmările păcatului vrăjitoriei?

Cei ce fac vrăji ÅŸi aleargă la vrăjitori, fac un mare păcat împotriva Duhului Sfânt, căci lasă pe Dumnezeu ÅŸi cer ajutorul diavolilor. Se leapădă de slujitorii lui Hristos, adică de sfinÅ£ii preoÅ£i ÅŸi se duc la slujitorii satanei. Adică, lasă apa cea vie, preotul ÅŸi harul mântuirii din Biserică ÅŸi, pentru interesele lor pătimaÅŸe ÅŸi omeneÅŸti cer ajutorul vrăjmaÅŸilor lui Hristos, adică al vrăjitorilor ÅŸi vrăjitoarelor. Se leapădă de adevăr ÅŸi primesc în loc minciuna, căci toate cuvintele vrăjitorilor sunt minciună ÅŸi amăgire diavolească. Un păcat aÅŸa de mare împotriva Duhului Sfânt nu se iartă celor vinovaÅ£i nici în veacul de acum, nici în cel ce va să vină, după cum spune Hristos, de nu se vor pocăi toată viaÅ£a. Pentru un astfel de păcat vin asupra celor vinovaÅ£i, care aleargă la vrăji, tot felul de răutăţi ÅŸi primejdii. Mai întâi, mustrarea conÅŸtiinÅ£ei că au lăsat pe Dumnezeu ÅŸi au cerut ajutor vrăjmaÅŸului lui Dumnezeu.

Apoi, este oprirea pe mai mulÅ£i ani de la Sfânta Împărtăşanie, de la 7 până la 15, ÅŸi chiar 20 de ani. Apoi, cei ce cred ÅŸi aleargă la vrăji, alungă din inima lor darul lui Dumnezeu ÅŸi aduc în casa ÅŸi în inima lor duhul diavolului. Apoi, cei ce fac vrăji ÅŸi cred în ajutorul lor, se leapădă de Hristos ÅŸi se unesc cu diavolul. Apoi, cei ce fac vrăji ÅŸi aleargă la acestea nu se cade a se mai numi creÅŸtini ci apostaÅ£i. Apoi, cei vinovaÅ£i de acest greu păcat sunt pedepsiÅ£i de Dumnezeu cu boli grele ÅŸi fără leac, cu suferinţă în familia lor, cu pagube ÅŸi neînÅ£elegere, cu sărăcie ÅŸi moarte cumplită. Åži dacă nu se spovedesc la preot ÅŸi nu-ÅŸi plâng păcatul acesta cu lacrimi toată viaÅ£a, nu se pot mântui.

Vrăjitorii ÅŸi cei ce cred ÅŸi aleargă la ajutorul diavolului, dacă nu se părăsesc de aceasta ÅŸi nu se pocăiesc, “se leapădă cu totul din Biserică”, adică se despart de Hristos ÅŸi se dau de bunăvoie în mâinile vrajmaÅŸului, iar dacă mor în acest păcat, nici nu se îngroapă cu preot; ci, asemenea celor păgâni ÅŸi lepădaÅ£i de credinţă, spre veÅŸnica lor osândă în muncile iadului. lată urmările grozave ale vrăjitoriei.

Ce canon rânduiesc SfinÅ£ii PărinÅ£i vrăjitorilor ÅŸi celor ce aleargă la vrăji?

Cel mai aspru pedepseÅŸte pe vrăjitori Sfântul Vasile cel Mare. lată ce spune el în canonul 72: “Cel ce se dă vrăjitorilor, sau unora ca acestora, se va canonisi cu canonul ucigaÅŸilor”. (Sfântul Vasile 72; Sfântul Grigore de Nyssa, 3; Laodiceea, 36). El pune pe vrăjitori în rândul ucigaÅŸilor de oameni ÅŸi a celor lepădaÅ£i de Dumnezeu, adică îi opreÅŸte de cele sfinte de la 10 la 20 de ani. În canonul 65, acelaÅŸi Sfânt Vasile cel Mare, zice: “femeia ce va fermeca pe străini ÅŸi pe ai săi (se opreÅŸte de cele sfînte) ani 9 ÅŸi metanii 500 pe zi.”

lar canonul 61 al Sinodului Ecumenic al VI-lea opreÅŸte de Sfânta Împărtăşanie pe cei ce merg la ghicitori, la cărÅ£i de joc ÅŸi altele asemenea, spre a afla cele viitoare, timp de ÅŸase ani de zile. lar “dacă vor stărui în acestea ÅŸi nu se vor feri de aceste meÅŸteÅŸuguri pierzătoare ÅŸi păgâneÅŸti, hotărâm să se lepede cu totul de la Biserică, precum ÅŸi Sfîntele Canoane învaţă…” Sfântul loan Postitorul scurtează canonul vrăjitorilor ÅŸi al celor ce aleargă la vrăji, numai la 3 ani oprire de cele sfinte, dacă se mărturisesc de păcat, dacă îl părăsesc definitiv, dacă Å£in post zilnic până la orele 3 după masă ÅŸi fac câte 250 de metanii pe zi.

Dar ÅŸi Sfânta Scriptură arată cât de greu pedepseÅŸte Dumnezeu pe cei ce alergau la vrăjitori, că auzi ce zice: Pe fermecători nu-i lăsaÅ£i să trăiască (lesire 22, 18). Åži iarăşi zice: Åži bărbatul sau femeia, oricare dintre ei se vor face descântători sau vrăjitori, cu moarte să se omoare; pe amândoi cu pietre să-i ucideÅ£i că vinovaÅ£i sunt (Levitic 29, 27) Åži iarăşi: Sufletul care se va duce la descântători sau la vrăjitori ca să curvească în urma lor, Eu voi întoarce faÅ£a Mea împotriva sufletului aceluia ÅŸi-l voi pierde din poporul lui (Levitic 20, 6).

Vedem că pe împăratul Manase l-a pedepsit Dumnezeu cu robie amară ÅŸi grea în Babilon, că “trecea pe fiii lui prin foc ÅŸi făcea descântece ÅŸi felurite vrăji ÅŸi a făcut grăitori din pântece ÅŸi vrăjitori ÅŸi a înmulÅ£it a face rău înaintea Domnului, ca să-l înlăture pe el de la împărăţie” (II Paralipomena 33, 6) Pe împăratul Saul l-a pedepsit Dumnezeu cu pierderea împărăţiei ÅŸi cu moarte de ocară, pentru că a lăsat pe Dumnezeu ÅŸi a chemat femeie grăitoare din pântece, urmând ghiciturile ei (I Regi 28, 7) lar pe împăratul Ohozia s-a mâniat Dumnezeu foarte tare, că a trimis să întrebe pe vrăjitoarea din Ecron.