„SMOCHINUL” CARE DĂ DIN NOU FRUNZE – PREVESTIREA CELEI DE A DOUA VENIRI ȘI A SFÂRȘITULUI LUMII

„Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea”[1].

Aici, în parabola smochinului, Domnul se referă foarte limpede la anii de pe urmă. Vorbește despre întoarcerea evreilor în Ierusalim și reîntemeierea statului lor. Iar aceasta constituie unul dintre cele mai însemnate și determinante „semne ale vremurilor”.

Vrând să concretizeze timpul, ne spune și că generația aceea care va vedea săvârșindu-se toate aceste evenimente, nu va pleca din viață până ce nu le va vedea și pe toate celelalte despre care a spus Hristos, referitor la antihrist și la a Doua Sa Venire.

„De la smochin învăţaţi pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape (sfârșitul, a Doua Mea Venire), la uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece, (ci se vor înfăptui întru totul)”[2].

Să analizăm cu atenție, cu ajutorul lui Dumnezeu, aceste versete ale Evangheliei, ca să vedem cât de revelatoare sunt, dar și ca să ne minunăm, pentru încă o dată, de măreția și de înțelepciunea lui Dumnezeu, Care ne-a prezis cu atâta limpezime și în mici detalii ceea ce are să se petreacă.

Aici Iisus, în parabola pe care o folosește, vorbește despre un pom, un smochin, pentru a ne spune câteva lucruri care au legătură cu subiectul despre care vorbește în capitolul 24 al Evangheliei după Matei și care de fapt sunt semnele ce vor preceda a Doua Sa Venire.

Dar de ce folosește drept pildă smochinul, iar nu un alt oarecare copac? Oare ceilalți pomi, în afară de unele excepții, nu încep să scoată și ei frunze primăvara, după ce s-a încălzit timpul și se apropie vara? Desigur. Atunci de ce? Am spus și o vom spune de multe ori că nimic în Sfânta Scriptură nu este întâmplător și nimic nu a fost scris fără scop.

„Cei care doresc să dobândească folos din cele citite, trebuie să nu treacă cu vederea nici cel mai mic amănunt din cele spuse, deoarece pentru aceasta am primit porunca să cercetăm Scripturile, deoarece se socotește că cele mai multe dintre ele au ascunse în adâncul lor multe înțelesuri însemnate”[3].

Și în altă parte Sfântul ne spune iarăși:

„Dumnezeu nu vrea ca noi doar să ascultăm cuvintele care există în Scripturi, ci să le ascultăm cu luare-aminte și să cugetăm la ele”[4].

La fel să procedăm și în textul despre care vorbim, deoarece Domnul are ceva să ne spună aici, vrea să ne trimită un oarecare mesaj, vrea să ne trimită undeva.

Smochinul blestemat și uscat

       Dacă mergem la un alt capitol al Evangheliei și mai concret la capitolul 21 de la Matei, vom vedea că și aici Iisus Hristos ne vorbește iarăși despre un smochin. Un smochin care nu avea roade și pe care Domnul l-a uscat, de vreme ce avea numai frunze.

Dar să auzim cu atenție această povestire:

„Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit. Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul îndată s-a uscat”[5].

Într-o dimineață, ne spune Sfânta Scriptură, pe când Se întorcea din Betania în Cetatea Ierusalimului, Iisus a flămânzit. Și văzând în drumul său un smochin, s-a apropiat de el ca să ia câteva smochine și să mănânce. Însă neaflând nici un smochin în el, l-a „blestemat” și i-a spus: „De acum și până la sfârșitul veacului, să nu mai faci nici un rod”. Și de îndată ce Hristos a rostit aceste cuvinte, smochinul îndată s-a uscat.

Smochinul uscat îi simbolizează pe evrei

Cine este acest smochin? Și de ce Domnul nostru l-a blestemat?

Smochinul simbolizează, potrivit cu spusele Sfinților Părinți, sinagoga iudaică, dar și în general neamul iudeilor.

1. Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Cei mai mulți dintre tâlcuitori spun că acest smochin (pe care Domnul l-a blestemat) simbolizează sinagoga iudeilor”[6].

1. Sfântul Teofilact al Bulgariei:

„Acest smochin are chipul sinagogii iudeilor, care aveau numai frunze, adică legea care le arăta umbra; însă rod nu aveau deloc… Și fiindcă sinagoga nu avea rod, a fost blestemată și s-a uscat, și de aceea nu mai are nici proroc, nici învățător”[7].

1. Sfântul Chiril al Alexandriei:

„În acest înțeles să cugeți și la parabola Evangheliilor despre smochin. Așadar, a fost tăiat (Israil) de la Dumnezeu ca un pom neroditor, iar nu ca unul roditor. Cu toate acestea, securea nu a lovit rădăcina, spune, ci se află lângă rădăcină. Adică au fost tăiate ramurile, însă copacul nu a fost dezrădăcinat, pentru că s-a mântuit rămășița poporului israelit(Isaia 10, 22) și nu s-a pierdut cu totul rădăcina”[8].

1. Sfântul Isidor Pelusiotul:

„Domnul a blestemat smochinul nu la întâmplare, să nu crezi așa ceva, ci a săvârșit aceasta voind să le arate nemulțumitorilor iudei că așa cum a fost blestemat smochinul, iar el s-a uscat îndată, exact în același fel îi poate pedepsi, atunci când consideră că este necesar, și pe ei, cu toate că este poporul Său cel ales și să pătimească întocmai ce a pătimit smochinul, așa cum de altfel a și făcut-o”[9].

1. Sfântul Ioan Damaschin:

„Vine așadar în grabă ca să pătimească și Se grăbește ca să bea paharul morții, pentru a aduce mântuirea în lume, să mântuiască lumea. Vinde flămânzind pentru mântuirea oamenilor și nu află rod; deoarece, în chip parabolic, smochinul acesta se subînțelege”[10].

Adică neamul iudeilor. Pentru că la cine alții a venit Hristos ca să afle rod, fapte, virtuți, credință? La celelalte neamuri care erau toate idolatre și de alte credințe? Firește că nu. Ci numai la poporul Său „ales” Israil.

1. Sfântul Maxim Mărturisitorul:

„Domnul nostru, întorcându-Se din Betania în Ierusalim, adică după prezența sa tipiconală și umbroasă, care era ascunsă în Lege, venind din nou la oameni cu trupul, a văzut pe cale un smochin care avea numai frunze, care exista în umbră și în forme, adică cultul trupesc al Legii… și neaflând rod, adică dreptate, l-a blestemat, deoarece nu dădea hrană Legii sau, mai bine zis, a poruncit să nu mai fie acoperit adevărul și stăpânit de șabloane juridice, lucru care s-a dovedit în continuare prin fapte, de vreme ce s-a uscat cu totul frumusețea legii care și-a avut existența numai în forme și s-a stins trufia iudeilor pentru ea… De aceea spune: „Nu era vremea smochinelor” (Marcu 11, 13). Adică vremea în care stăpânise Legea asupra firii omenești, nu era vremea roadelor dreptății, ci numai închipuia roadele dreptății și iniția oarecum în viitorul Har dumnezeiesc, tainic și mântuitor, la care nu a ajuns și a fost pierdut vechiul popor al lui Israil din pricina necredinței sale…

1- Matei 24, 32-34.

2- Matei 24, 32-35.

3- Sfântul Ioan Gură de Aur, EPE 14, 46.

4- Sfântul Ioan Gură de Aur, EPE 13, 184.

5- Matei 21, 18-19.

6- Sfântul Ioan Gură de Aur, PG 59, 587.

7-  Sfântul Teofilact al Bulgariei, PG 123, 373 & 616.

8- Sfântul Chiril al Alexandriei, EPE 25, 217 & PG 72, 517.

9- Sfântul Isidor Pelusiotul PG 78, 213B.

10-  Sfântul Ioan Damaschin, PG 96, 580.

Sursa: www.marturieathonita.ro