Cuvântul „aghiasmă” provine din grecescul to aghiasma ÅŸi însemnă „sfinÅ£ire”.
În popor, prin aghiasmă se înÅ£elege atât apa sfinÅ£ită, cât ÅŸi slujba propriu-zisă de sfinÅ£ire a acesteia.
Binecuvântarea lui Dumnezeu, prin darul ÅŸi puterea dumnezeiască a Sfântului Duh, se coboară asupra apei, care este apoi dăruită oamenilor pentru vindecarea de boli, tămăduirea de răni, apărarea de rele, de primejdii de la vrăjitori ÅŸi de la demoni.
Felurile aghiasmei
Aghiasma este de două feluri: mare şi mică.
Aghiasma cea Mare se săvârÅŸeÅŸte de către arhiereu sau preot într-un cadru festiv, numai în biserică, lângă o apă curgătoare, lângă un lac sau la malul mării, ÅŸi numai de Bobotează sau în Ajunul ei.
Aghiasma Mare este tămăduitoare ÅŸi are putere sfinÅ£itoare foarte mare, pentru că este sfinÅ£ită în chiar ziua în care Mântuitorul a sfinÅ£it apele, botezându-Se în Iordan. În cursul rugăciunii de sfinÅ£ire a Aghiasmei Mari se face o întreită chemare a Sfântului Duh.
Aghiasma cea Mică se săvârÅŸeÅŸte de către preot în tot cursul anului, ÅŸi mai ales la începutul fiecărei luni, cu scopul sfinÅ£irii oamenilor, caselor, Å£arinilor ÅŸi a toată zidirea. Slujba de sfinÅ£ire a Aghiasmei Mici se mai numeÅŸte SfeÅŸtanie ÅŸi se poate săvârÅŸi ÅŸi în casele oamenilor.
ÎntrebuinÅ£area Aghiasmei celei Mari
Aghiasma Mare se bea înaintea Anafurei în perioada 6-14 ianuarie, cu prilejul marelui praznic al Botezului Domnului. În restul anului, cei opriÅ£i de la Sfânta Împărtăşanie, ca mângâiere ÅŸi nădejde a mântuirii lor, au voie să ia Aghiasmă Mare după ce se spovedesc. Aghiasma Mare poate fi luată ÅŸi imediat după Sfânta Împărtăşanie.
Ea se mai foloseÅŸte la sfinÅ£irea bisericilor, a antimiselor, a Sfântului ÅŸi Marelui Mir, precum ÅŸi la casele tulburate de demoni. În data de 7 ianuarie se stropesc cu Aghiasmă Mare toate casele, ogoarele, viile, livezile ÅŸi animalele, pentru a le feri de toată reaua întâmplare.
Unii credincioÅŸi obiÅŸnuiesc să păstreze Aghiasma Mare în vase curate, ca pe o binecuvântare, ani în ÅŸir, aceasta rămânând curată ÅŸi plăcută la gust.
ÎntrebuinÅ£area Aghiasmei celei Mici
Aghiasma Mică se bea imediat după Sfânta Anafură, în tot cursul anului. Prin stropirea cu apa sfinÅ£ită duhurile cele viclene se gonesc din tot locul, oamenii se acoperă ÅŸi se păzesc de tot lucrul rău, se aduce îndestulare gospodăriilor, se tămăduiesc bolile ÅŸi se dăruieÅŸte iertare de păcatele mici. Aghiasma Mică se foloseÅŸte de către preot la săvârÅŸirea ierurgiilor (slujbe mici): sfinÅ£irea fântânilor, a icoanelor, a bisericii care a suferit o reparaÅ£ie de mică anvergură, a veÅŸmintelor ÅŸi obiectelor de cult. Se mai foloseÅŸte ÅŸi la alte slujbe precum: binecuvântarea începerii semănatului, sfinÅ£irea vaselor, izbăvirea viilor ÅŸi grădinilor bântuite de lăcuste ÅŸi gândaci.
Anafora
Anafora este piinea ramasa de la prescura din care s-a scos Sf. Agnet, numita “atidoron”, pentru ca “da darul harazirii lui Dumnezeu”. Dupa ce preotul o binecuvanteaza la Axion, se da spre sfintire- celor ce nu s-au impartasit, de acelasi preot care a slujit. Ea simbolizează trupul Maicii Domnului .
Nu pot lua anafora: cei ce au mincat; cei ce au avut scurgere, femeile în perioada lunară (Lev. 22, 4); cei ce nu sint vrednici sa li se primeasca darurile la biserica din pricina pacatelor publice etc, (Lev. 7,19-21); cei rataciti de la credinta (Mat. 7,6; Const. Ap.VIII, 31).
Care este ordinea luării celor sfinte?
E bine să ÅŸtie creÅŸtinul că mai întâi decât toate se ia Sfânta Împărtăşanie, cu cuvenita pregătire ( spovedanie ÅŸi canon de rugăciune) apoi se ia Agiasma Mare, de asemenea pe nemâncate ÅŸi cu binecuvântarea preotului , apoi Anafora ÅŸi Aghiasma mică.
Anafora ÅŸi aghiasma mică se pot lua de creÅŸtin în fiecare dimineaţă pe nemâncate după rugăciunile dimineÅ£ii , pentru folos duhovnicesc ÅŸi binecuvântare.
|
