Este cel mai renumit sihastru al Olteniei din perioada sfârÅŸitului sec. al XVII-lea, ÅŸi începutul sec. al XVIII-lea. Numele ÅŸi nevoinÅ£a lui ne aduc aminte de Sfântul Daniil Sihastrul.

S-a născut într-unul din satele subcarpatice ale judeÅ£ului Vâlcea. În copilărie a primit o solidă educaÅ£ie creÅŸtină, având o viaţă aleasă ÅŸi multă evlavie pentru nevoinÅ£a călugărească. Astfel, este tuns călugăr în schitul Iezeru-Vâlcea, un schit retras departe de lume, primind numele de Antonie. Dorind să urmeze sihaÅŸtrilor de demult va cere binecuvântare ÅŸi se va retrage, prin anul 1690, în muntele Iezeru, la câÅ£iva kilometri de schitul său de metanie, unde va găsi o peÅŸteră mică, alături de care va construi, cu propriile sale mâini, timp de 3 ani, un paraclis. Acest paraclis va fi sfinÅ£it de episcopul Râmnicului de la acea dată, Ilarion. Aici va petrece în nevoinÅ£e îndelungate, în posturi ÅŸi privegheri, în lupte cu nevăzuÅ£ii vrăjmaÅŸi, până la sfârÅŸitul vieÅ£ii sale.

Pentru multele sale osteneli, Cuviosul a primit de la Dumnezeu darul mai-înainte-vederii ÅŸi al vindecării. Oricine venea la peÅŸtera sa ÅŸi cerea cuvânt de folos ÅŸi rugăciune, îndată i se împlinea cererea. Cuviosul avea ÅŸi câÅ£iva ucenici de la schit, care îl cercetau în zile de sărbători ÅŸi îi aduceau cele de care avea nevoie. Însă nu numai în acest schit avea ucenici, ci începuse să aibă ucenici ÅŸi în alte schituri ÅŸi mânăstiri, ÅŸi chiar ÅŸi prin oraÅŸe ÅŸi sate, numele lui ajungând vestit până ÅŸi dincolo de CarpaÅ£i, în Transilvania. Unul dintre aceÅŸti ucenici a fost ÅŸi duhovnicul Nicolae Ierei, care cunoÅŸtea cel mai bine viaÅ£a ÅŸi nevoinÅ£a Cuviosului. Acest ucenic, după săvârÅŸirea sa din trup, i-a scris viaÅ£a.

Prin anul 1700, schitul Iezeru, care era ctitoria voievodului Mircea Ciobanu (1553) era în parte ruinat, iar biserica de piatră se afla în paragină. Atunci, episcopul Ilarion, împreună cu credincioÅŸii din satul Cheia, la îndemnul ÅŸi cu ajutorul Cuviosului, au refăcut atât biserica cât ÅŸi chiliile, între anii 1700-1705, aÅŸa cum citim ÅŸi în pisania bisericii: „Iar mai pre urmă s-au prefăcut de iubitoriul de Dumnezeu chir Ilarion, episcop, ajutând ÅŸi Antonie schimonahul”.

După 28 ani de aspră nevoinţă ÅŸi sihăstrie, Cuviosul Antonie ÅŸi-a dat viaÅ£a în mâinile Domnului, înainte de anul 1714. A fost înmormântat de egumenul schitului Iezeru, împreună cu toată obÅŸtea, lângă uÅŸa paraclisului săpat de el însuÅŸi în stâncă. Mult timp, fii săi duhovniceÅŸti l-au cinstit în acest loc, transformând peÅŸtera ÅŸi paraclisul Cuviosului în loc de pelerinaj. Astăzi se mai păstrează chilia Cuviosului, denumită de toÅ£i localnicii „PeÅŸtera Sfântului Antonie”, precum ÅŸi micul paraclis săpat în piatră, dar care se află într-o stare improprie.