Mitropolitul Athanasios din Limassol se referă  mai jos la o experienta extraordinara a unui bătrân Athonit:

“Intr-o zi, după vecernie  s-a dus la chilia sa pentru a continua a se ruga in liniste…. În timp ce facea asta, s-a minunat la gândul că toată lumea – aproape două mii sau cam asa ceva de călugări din întreaga peninsulă Athos –  se roagă în  acel moment. Apoi, el a vazut că  Sfântul Munte arăta ca o torță aprinsă de rugăciune intensă.

La acel moment a experimentat el însuşi puterea rugăciunii , fiind ridicat de Duhul Sfânt  în aer. Era ca şi cum el ar fi fost  într-un avion și privea in jos. Din acest punct , el a văzut peninsula Athos  în flăcări ca un vulcan activ, ca şi cum tot muntele ar fi luat  foc. Unele dintre flăcări  mergeau direct până la cer. Altele păreau slabe, ca flacara unei lumanari mici, în timp ce altele doar pâlpâiau şi erau abia vizibile. Toate acestea însă, se împreunau într-un râu de foc imens care  mergea direct în sus, către cer. El a auzit apoi o voce , spunând:

” Ai fost martor la ceea ce înseamnă  Sfântul Munte, iar aceste râuri de foc  sunt rugăciunile călugărilor care ajung până la Dumnezeu.”

Apoi, batranul a întrebat: “Şi a căror rugăciune este cea mai intensă în acest râu mare de foc?”

Dumnezeu a răspuns că aceasta este rugăciunea unui anumit stareţ într-o mănăstire, al cărui nume nu poate fi dezvăluit, deoarece acest stareţ este încă în viaţă. “

Extras din vol: Calea uitată de spiritualitate creştină, de Kyriacos C. Markides, pp. 222-223.