Parintele Arhimandrit Teofil Bădoiu – starețul Mănăstirii Slănic, din jud. Argeș a plecat la Domnul  în seara zilei de sâmbătă 17 iulie a.c.

A plecat în lumea îngerilor care slujesc neîncetat lui Dumnezeu după vremea vecerniei , ca o promisiune divină că va continua Liturghia în ceruri…

Pe 11 septembrie ar fi împlinit 85 de ani, dintre care aproape 67 i-a petrecut în mănăstirea Slănic, devenită azi ”Taborul Argeșului”. Din 1978 a primit ascultarea de stareț al Mănăstirii Slănic, urmând părintelui Vitimion, un aspru dar duhovnicesc stareț.

O impresionantă statornicie pe vatra Slănicului, care a rodit în jurul său nu doar realizări administrative – ridicând aici o frumoasă catedrală, dar și numeroși ucenici, între care unii au ajuns să slujească Biserica pe înalte trepte ierarhice.

A fost un monah râvnitor, iubitor de slujbe și de oameni – pe care îi primea cu zâmbetul pe buze adresându-le  cuvinte frumoase : ”Nu mai încape inima în mine de bucurie că vă văd aici….”.

A avut în viața sa și multe necazuri, între care cel mai greu a fost decretul comunist din 1959 prin care monahii erau siliți să părăsească mănăstirile. A fost alungat pentru puțină vreme din mănăstire, dar a stat în preajma ei, în satul Corbi unde a muncit și s-a rugat ca să îngăduie Dumnezeu să revină la vatra monahală pe care a iubit-o.

În grădina din fața chiliei sale erau permanent flori, zmeură și legume proaspete.

Nimeni din cei care îi treceau pragul chiliei nu pleca nemângâiat cu câte ceva….

Însă darul cel mai de preț pe care îl oferea cu generozitate părintele Teofil era bucuria și nădejdea.

Nu știu dacă avea dușmani însă le ura acestora astfel:

”Să trăiască toți dușmanii mei și mă vadă fericit!”

Dumnezeu sa-l odihnească cu drepții și cu sfinții îngeri!