Sfântul Vasile cel Mare vorbind despre misiunea slujitorilor Sfântului Altar spunea frumos: “noi nu suntem stăpâni ai credinţei voastre ci slujitori ai bucuriei voastre, bucuria întâlnirii cu Dumnezeu!” Aşadar preotul are misiunea sfântă de a conduce credincioşii pe cărarea cea strâmtă a vieţii până la întâlnirea cu Hristos.

Atunci când Mântuitorul i-a trimis pe ucenici în lume la propovăduire le-a dat o sfântă misiune: “mergând învăţaţi toate neamurile , botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Matei 28,19-20.

Cei care il cinstesc pe preot primesc binecuvântarea lui Hristos, pe care preotul îl închipuieşte: “Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte…” Matei 10,40.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea credincioşilor săi: “ Ştiţi de ce sărutăm mâna preotului? Pentru că mâna preotului ne dă ceea ce nici o altă mână de muritor nu ne poate da, Sfânta Împărtăşanie! ”

Am găsit în însemnările unui scriitor francez o descriere deosebit de frumoasă a misiunii preotului: “În fiecare parohie există un om care e al tuturor, care e chemat ca martor, ca sfătuitor şi ca sfinţitor, în cele mai solemne momente ale vieţii omeneşti. Un om fără de care nici nu ne naştem, nici nu murim; care te primeşte de la sânul mamei şi nu te părăseşte decât la groapă, care binecuvintează sau sfinţeşte leagănul, patul conjugal, năsălia morţii şi pecetluieşte groapa. Un om pe care necunoscuţii îl numesc părinte, un om înaintea căruia creştinii îşi duc mărturisirile lor cele mai grele, lacrimile cele mai secrete; un om care prin rostul lui e mângâietorul tuturor durerilor omeneşti, care vede bătând la uşa sa pe sărac şi pe bogat, cel bogat ca să-şi lase pe ascuns milostenia, cel sărac să-şi primească pâinea fără să fie umilit; un om care, nefiind de nici un rang social, ţine deopotrivă de toate clasele. De clasele nevoiaşe prin viaţa lui modestă şi prin umilinţa naşterii, de cele înalte prin educaţia şi ştiinţa lui; în sfârşit un om care ştie toate, care are dreptul să spună tot, şi al cărui cuvânt cade de sus asupra minţii şi inimii omului prin autoritatea dumnezeieştii lui misiuni. Acest om este PREOTUL!” (Lamartine)

Aş mai adăuga numai faptul că la Sfânta Liturghie preotul slujeşte împreună cu sfinţii îngeri care stau nevăzut şi se cutremură ne putând privi cu ochii lor taina sfintei jertfe. Rugăciunea de la vohodul mic al liturghiei menţionează acest lucru : ” Stăpâne Doamne , Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştirile îngerilor şi ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca o dată cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor Tăi îngeri care slujesc cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta, Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum pururea şi în vecii vecilor.AMIN.”

Arhim. Teofil Anăstăsoaie