Parabola fiului risipitor (Luca 15:11-32) ilustreaza cat se poate de bine ce scria Sf. Marcu Ascetul. In povestirea lui Iisus aflam ca tatal il iubea la fel atat pe fiul sau risipitor cat si pe fiul credincios. Dar datorita resentimentelor acestuia din urma fata de fratele sau, dragostea lui Dumnezeu a fost inteleasa diferit de catre cei doi fii. Cu cat isi iubea tatal mai mult fiul risipitor, cu atat mai mult fratele sau il ura, se simtea ‘prins’ intre tata si fiu. Astfel ca dragostea tatalui a avut efecte diferite asupra celor doi fii ai sai. Pentru unul, dragostea tatalui era cereasca, pentru cel de-al doilea era diabolica. Tatal insa ii iubea pe amandoi si a fost gata sa fie generos cu amandoi. Cu siguranta ca nu a ‘predestinat’ pe unul pentru iad si pe altul pentru rai. In functie de atitudinea fiilor fata de tata si totodata a unuia fata de celalalt, fiecare fiu si-a aflat propria judecata sau binecuvantare la praznicul tatalui, la care amandoi erau bineveniti.
In ceea ce priveste judecata noastra, Sf. Marcu Ascetul scria:
“La fel cum un gand transpare prin vorbe si fapte, rasplata viitoare o vom afla din imboldurile inimii. Astfel ca o inima milostiva va afla mila, iar o inima neinduratoare va afla contrariul.”
Cuvintele Sf. Marcu nu se vor o amenintare, ci mai degraba o observare a felului cum functioneaza legea de iubire reciproca a lui Dumnezeu. Acest adevar il gasim si in rugaciunea Domnului: “Si ne iarta noua greselile noastre asa cum iertam si noi gresitilor nostri.” Inimii smerite, pocaite a fiului risipitor, dragostea tatalui ii aduce bucurie. Inimii ipocrite si lipsite de generozitate a celui de-al doilea frate, dragostea tatalui ii aduce tristete si ii agraveaza si mai mult vatamatorul resentiment tocmai pentru ca fiul cel mare nu a iertat dupa cum ii fusese iertat.
Biserica invata ca mantuirea sau pierzania este alegerea liberului nostru arbitru. Aceasta apare si la Fer. Augustin: “Dumnezeu face sa rasara soarele chiar si pentru astfel de oameni [pacatosi] oferindu-le cel mai placut dar de viata si sanatate la fel cum a facut si inainte.”
Fer. Augustin scrie despre faptul ca noi suntem responsabili cand luptam cu pacatul alegand sa ne folosim de liberul nostru arbitru in calatoria noastra spre Hristos. “Fie ca pacatul sa te aibe ca judecator, nu ca stapan. Ridica-te si afla razbunare [judecata] impotriva-ti, si aseaza-ti vina inainte. Tu o aseaza inainte daca nu vrei ca Dumnezeu sa o aseze El in fata ta.”
Fragmente din Cartea “Dancing Alone – The Quest for Orthodox Fait in the Age of False Religion” de Frank Schaeffer