Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite, sau simplu: Liturghia Darurilor – aşa cum este ea îndeobşte cunoscută, este specifică perioadei Postului Mare, fiind slujită în cursul saptămânii.

Apărută în veacul al IV al erei creştine, cel mai probabil în jurul Jerusalimului , se va răspândi rapid în toată lumea creştină şi este consfinţită oficial de canonul 52 al Sinodului Trulan, la anul 672.

Mai este numită şi Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul, pentru contribuţia acestui sfânt părinte la sistematizarea în scris a rânduielii acestei liturghii, pe când se afla ca apocrisiarh la Constantinopol.

Timpul slujirii acestei liturghii este vremea vecerniei, după citirea Ceasului al IX-lea ( aprox. h 3-4 p.m.), deoarece cuprinde în rânduiala sa începutul vecerniei şi se continuă cu o parte din Liturghia Credincioşilor.

Lipseşte însă Epicleza cu transformarea Darurilor, deoarece Sfântul Agneţ este sfinţit la liturghia din duminica anterioară, fapt pentru care a primit denumirea de Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite.

Slujirea acestei Liturghii a Darurilor la vremea înserării, dă posibilitartea credincioşilor să ajuneze şi să se împărtăşească chiar şi în cursul săptămânii, cu pregătirea duhovnicească cuvenită.

Cu totul impresionant prin frumuseţea sa este “ritul luminii” de după vohodul mic ( ieşirea cu Evanghelia sau cădelniţa), în care preotul slujitor, ţinând în mâini sfeşnicul cu lumină şi cădelniţa, proclamă dintre sfintele uşi: „Lumina lui Hristos luminează tuturor!”.

Aceasta este o prevestire a Luminii Sfintei Învieri, pe care se pregătesc să o primească în suflete creştinii în noaptea Sfintelor Paşti.

 „Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta.

Ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.”

                                                               ( Psalmul 140, 2 )